ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6132/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale la data de 07 martie 2011, contestatorul A.D. și alții au

chemat în judecată pe intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, solicitând a se dispune anularea deciziilor de

recalculare a pensiilor emise de intimată, menținerea cuantumului pensiilor

avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a HG nr. 735/2010 și

obligarea intimatei la plata sumelor reținute nelegal în baza deciziilor

contestate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

La termenul de judecată din 24 iunie 2011 au

fost disjunse cererile reclamanților, formându-se în ceea ce-l privește pe reclamantul

A.D., dosarul nr. 8814/95/2011.

Prin Sentința nr. 5193 din 24 iunie 2011,

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând

că sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la

momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.

Cauza a fost înregistrată la data de 01

august 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, iar la termenul din 11 mai 2012 instanța, din oficiu, a

ridicat excepția de necompetență teritorială și prin Sentința civilă nr. 4408

din 11 mai 2012 a declinat soluționarea contestației în favoarea Tribunalului

Gorj.

Instanța a reținut aplicabilitatea art. 154

din Legea nr. 263/2010, arătând că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Constatând ivit conflictul negativ de

competență, Tribunalul București a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă

de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 07 martie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

"Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 07 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie

2012.

Procesat

de GGC - GV