ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6458/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin contestația ce formează obiectul

Dosarului nr. 8812/95/2011 al Tribunalului Gorj, disjunsă din Dosarul nr. 4078/95/201

al aceleași instanțe, reclamantul

T.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C

asa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, menținerea pensiei

stabilite anterior prin decizia din 11 decembrie 2009 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia la plata diferenței dintre pensia stabilită inițial și cea recalculată

prin decizia contestată, cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința

nr. 5189 din 24 iunie 2011, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în stabilirea

competenței

pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii,

cum este cazul în speță,

sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o

competență teritorială exclusivă,

de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin sentința civilă nr. 4944 din 25 mai 2011, și-a declinat, la rândul

său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Gorj și, constatând

ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

în speță determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în

materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale a Ministerului Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în această

materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului, în speță

Tribunalul Gorj.

Asupra conflictului negativ

de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, respectiv Casa Sectorială

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

24 iunie 2011.

Este adevărat că la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156,

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 24 iunie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.