ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07 martie 2011,

reclamantul T.M. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând

anularea deciziei din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei de serviciu

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de pârâtă, menținerea cuantumului pensiei avut

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 și obligarea

pârâtei la plata sumelor reținute nelegal în baza deciziei contestate, sume actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin sentința nr. 5191 din 24 iunie 2011,

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei

contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică,

în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru

contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este

cazul în speță.

Învestit prin declinare,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 5998 din 22

iunie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul Gorj și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data

de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță

determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale

legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de

norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 07 martie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 07 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art. „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Tribunalul Gorj, în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2012.