ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7706/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

contestația înregistrată la Trbunalul Gorj, sub nr. 8825/95/2011, disjunsă din Dosarul

nr. 4078/95/2011 al aceleași instanțe,

reclamantul

L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010,

menținerea pensiei stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2000 și

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia stabilită inițial și cea recalculată

prin decizia contestată, cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința nr. 5199 din 24 iunie 2011,

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale,

reținând

că în stabilirea competenței pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de

Casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competență teritorială exclusivă,

de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului.

Învestit prin declinare, Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 6763 din 07 septembrie 2012, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

primei instanțe sesizate, Tribunalul Gorj

și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București

a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01

ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță determinarea

instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi,

și anume art. 154.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale

(fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale a Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului,

în speță Tribunalul Gorj.

Asupra conflictului negativ de competență

ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o Casă sectorială de pensii, respectiv Casa Sectorială de Pensii din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 24 iunie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 24 iunie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., Caselor teritoriale

de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare Ia data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14

decembrie 2012.