ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6079/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj la data de 01 martie 2011, contestatoarea B.I.C. a solicitat în contradictoriu

cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor

anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civila nr. 4365 din 03

iunie 2011, Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a, reținând că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în

vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie

o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru soluționarea contestațiilor

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări social, prin sentința civilă

nr. 3920 din 27 aprilie 2012, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare

a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Gorj și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01

ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în

speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie

ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

(fostele Case de Pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., așa încât, raportat de norma

de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului,

în speță Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 01 martie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 01 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de Pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul contestatoarei, respectiv Tribunalul Gorj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5

octombrie 2012.