ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6215/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5198 din 24 iunie 2011, Tribunalul

Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cererii formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, având ca obiect recalculare

pensie, în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competență teritorială

exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială

se află sediul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor de recalculare

a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

pronunțat sentința civilă nr. 5465 din 08 iunie 2012, prin care și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Gorj, și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în

materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de norma de

competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului,

în speță Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Este adevărat că la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost,

însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 07 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie

2012.