ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 499/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj la data de 31 ianuarie 2011, sub nr. 1832/95/2011, reclamantul

R.C.

a

chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii a M.A.I.,

solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei,

emisă de pârâtă sub nr. 98881 din 27 decembrie 2010.

Prin sentința

nr. 3171 din 09 mai 2011, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care

instituie o

competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva

deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

sentința civilă nr. 8570 din 10 octombrie

2011,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Gorj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând

cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N.,

a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în

raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de

la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3)

raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura

unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la

data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 31

ianuarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea

că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost, însă,

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 31 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost

învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalul Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2012.