ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3584/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 03 martie 2011,

reclamanta P.P.E. a chemat în judecată pe

pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând

anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, menținerea pensiei de 1.433 RON

(net) stabilite anterior și obligarea pârâtei la plata sumelor cu care i-a fost

diminuată pensia și care i-au fost reținute începând cu data de 01 ianuarie 2011

și până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 4659 din 9 iunie 2011, Tribunalul

Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competență teritorială exclusivă,

de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de

pensii, cum este cazul în speță.

Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1581 din 17 februarie 2012, a declinat,

la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate,

Tribunalul Gorj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță determinarea instanței

competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de

competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului,

în speță Tribunalul Gorj.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Gorj, pentru considerentele care urmează:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială

de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 03 martie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate

era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv

începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 03

martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare

la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

art., „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a

se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva

unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007,

o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2012.