ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3920/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2800/95 din 14

februarie 2011, reclamanta O.V.A. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor,

solicitând instanței să dispună anularea deciziei de pensie din 27

decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie

cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 3191 din 09 mai 2011, Tribunalul

Gorj

și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul

emiterii deciziei contestate, care instituie

o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru soluționarea contestațiilor

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2702

din 21 martie 2012

și-a declinat, la rândul

său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Gorj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în speță, determinarea instanței

competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., așa încât, raportat de norma de competență

instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența

de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță

Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct.

2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială

de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 14 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate

era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv

începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 14

februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare

la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român

de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează

a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în

art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva

unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007,

o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantei, respectiv

Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta O.V.A. și pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.