- Dosarul nr.
- 26193/3/2009
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 25 septembrie 2012
Decizia nr. 3599/2012 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 26193/3/2009 — recurs împotriva sentinței nr. 904/2011 a Tribunalului București
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC B.C. SRL, prin lichidator A.I.S. în contradictoriu cu pârâtul D.I., a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia să restituie suma de 181.500 dolari SUA (echivalentul a 617.000 RON), reprezentând contravaloarea imobilului - teren în suprafață de 472,90 m.p., situat în București, strada O., imobil vândut de pârât la licitație publică precum și obligarea la plata dobânzii legale calculate de Ia data încasării sumei și până la data restituirii acesteia. Prin încheierea din data de 28 mai 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență funcțională invocată de apărătorul reclamantei și a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare la secția a VI-a comercială a Tribunalului București reținând caracterul comercial al litigiului.
Prin sentința comercială nr. 904 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 26193/3/2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 181.500 dolari SUA, dobânda legală aferentă sumei de 11.500 dolari SUA începând cu data de 17 ianuarie 2006 și până la data plății; dobânda legală aferentă sumei de 60.000 dolari SUA, începând cu data de 6 februarie 2006 și până la data plății și dobânda legală aferentă sumei de 110.000 dolari SUA, începând cu data de 10 martie 2006 și până la data plății. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență că, prin încheierea nr. 33340 din 18 iulie 2005 pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C.T.B.
s-a constatat dizolvarea de drept a SC B.C. SRL pentru neîndeplinirea obligației de preschimbare a certificatului de înmatriculare și de înregistrare fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 359/2004 și că prin însușirea de către pârât a sumei de bani reprezentând prețul obținut în urma vânzării unui bun din patrimoniul reclamantei s-a produs o mărire fără cauză legitimă a patrimoniului pârâtului și o micșorare a patrimoniului reclamantei cu această sumă, condiția îmbogățirii fără justă cauză fiind deci îndeplinită. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Cabinetul Individual de Insolvență „D.I.", înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V- a comercială, prin care a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 323 din 21 septembrie 2011 a anulat ca netimbrat apelul pârâtului, instanța făcând aplicarea sancțiunii reglementată art. 20 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Cabinetul de Insolvență D.I. București invocând următoarele critici:
În mod eronat lichidatorul A.I.S. a chemat în judecată pe pârâtul D.I. și nu Cabinetul de Insolvență D. I. persoană juridică.
Suma solicitată de a fi restituită la nivelul de 181.500 dolari SUA și a dobânzilor nu au temei legal, întrucât: - suma nu este stabilită prin raport de expertiză legală; - nu s-a luat în calcul cheltuielile achitate de recurentul-pârât pentru societatea B.C. SRL; - nu s-a luat în calcul repartizarea către asociați a sumelor plătite către aceștia, după licitația efectuată.
Numirea lichidatorului A.I.S. de către Registrul Comerțului, nu este legală, aceasta fiind prescrisă, conform prevederilor legale, Legea nr. 26/1990.
Administratorii statutari ai SC B.C. SRL, prin M.R.C. a semnat cu subsemnatul contractul de prestări servicii și împuternicire în mod legal, înainte de așa zisa desemnare a lichidatorului, care nu este legală în conformitate cu prevederile legale.
Motivarea că numirea lichidatorului la SRL se face de toți asociații, este valabilă în cazul acestui lichidator, nu pentru recurent.
Certificatele emise de O.R.C.M.B. nu se încadrează în prevederile legale, mențiunile fiind perimate pentru Registrul Comerțului.
Precizarea valorii și a cuantumului total al dobânzilor trebuia făcută de lichidator, la bază trebuind să existe o expertiză de specialitate, după care se stabileau taxele judiciare, care trebuiau achitate de către lichidatorul reclamant A.I.S.
Faptul că lichidatorul s-a prevalat de faptul că societatea a ajuns în faza de lichidare judiciară de către fosta secție a VII-a comercială a Tribunalului București, fără a achita taxele judiciare, nu înseamnă că acestea să fie achitate de Cabinet sau de către reclamant în calitate de persoană fizică întrucât pretențiile sunt formulate de către acest lichidator.
La data emiterii deciziei în acest dosar s-a solicitat de către recurent suspendarea judecății, motivând că aceiași cauză este „suspendată" la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitare rămasă fără rezultat și nici măcar nu a fost luată în calcul și fără justificare „Notele scrise", refuzate în ședința de judecată. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Argumentația adusă de recurentul-pârât în susținerea criticilor vizează istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi susținute în drept și fără a se raporta la soluția pronunțată prin decizia recurată. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-pârât, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurentul-pârât Cabinetul de Insolvență D.I. București împotriva deciziei comerciale nr. 323 din 21 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012.