ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3599/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC B.C. SRL,

prin lichidator A.I.S. în contradictoriu cu pârâtul D.I., a solicitat instanței

să dispună obligarea acestuia să restituie suma de 181.500 dolari SUA (echivalentul

a 617.000 RON), reprezentând contravaloarea imobilului - teren în suprafață de

472,90 m.p., situat în București, strada O., imobil vândut de pârât la

licitație publică precum și obligarea la plata dobânzii legale calculate de Ia

data încasării sumei și până la data restituirii acesteia.

Prin încheierea

din data de 28 mai 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția

de necompetență funcțională invocată de apărătorul reclamantei și a dispus înaintarea

cauzei spre competentă soluționare la secția a VI-a comercială a Tribunalului București

reținând caracterul comercial al litigiului.

Prin sentința

comercială nr. 904 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în Dosarul nr. 26193/3/2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantă

și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 181.500 dolari SUA, dobânda

legală aferentă sumei de 11.500 dolari SUA începând cu data de 17 ianuarie 2006

și până la data plății; dobânda legală aferentă sumei de 60.000 dolari SUA, începând

cu data de 6 februarie 2006 și până la data plății și dobânda legală aferentă sumei

de 110.000 dolari SUA, începând cu data de 10 martie 2006 și până la data plății.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut în esență că, prin încheierea nr. 33340

din 18 iulie 2005 pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C.T.B. s-a constatat

dizolvarea de drept a SC B.C. SRL pentru neîndeplinirea obligației de preschimbare

a certificatului de înmatriculare și de înregistrare fiscală, în temeiul dispozițiilor

art. 30 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 359/2004 și că prin însușirea de către

pârât a sumei de bani reprezentând prețul obținut în urma vânzării unui bun din

patrimoniul reclamantei s-a produs o mărire fără cauză legitimă a patrimoniului

pârâtului și o micșorare a patrimoniului reclamantei cu această sumă, condiția îmbogățirii

fără justă cauză fiind deci îndeplinită.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Cabinetul Individual de Insolvență „D.I.",

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a

V-

a

comercială, prin care a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 323 din 21 septembrie 2011

a anulat ca netimbrat apelul pârâtului, instanța făcând aplicarea sancțiunii reglementată

art. 20 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Cabinetul de Insolvență D.I. București invocând

următoarele critici:

lichidatorul A.I.S. a chemat în judecată pe pârâtul D.I. și nu Cabinetul de Insolvență

D.

I.

persoană juridică.

de a fi restituită la nivelul de 181.500 dolari SUA și a dobânzilor nu au temei

legal, întrucât:

- suma nu este

stabilită prin raport de expertiză legală;

- nu s-a luat

în calcul cheltuielile achitate de recurentul-pârât pentru societatea B.C. SRL;

- nu s-a luat

în calcul repartizarea către asociați a sumelor plătite către aceștia, după licitația

efectuată.

A.I.S. de către Registrul Comerțului, nu este legală, aceasta fiind prescrisă, conform

prevederilor legale, Legea nr. 26/1990.

statutari ai SC B.C. SRL, prin M.R.C. a semnat cu subsemnatul contractul de prestări

servicii și împuternicire în mod legal, înainte de așa zisa desemnare a lichidatorului,

care nu este legală în conformitate cu prevederile legale.

numirea lichidatorului la SRL se face de toți asociații, este valabilă în cazul

acestui lichidator, nu pentru recurent.

emise de O.R.C.M.B. nu se încadrează în prevederile legale, mențiunile fiind perimate

pentru Registrul Comerțului.

valorii și a cuantumului total al dobânzilor trebuia făcută de lichidator, la bază

trebuind să existe o expertiză de specialitate, după care se stabileau taxele judiciare,

care trebuiau achitate de către lichidatorul reclamant A.I.S.

s-a prevalat de faptul că societatea a ajuns în faza de lichidare judiciară de către

fosta secție a VII-a comercială a Tribunalului București, fără a achita taxele judiciare,

nu înseamnă că acestea să fie achitate de Cabinet sau de către reclamant în calitate

de persoană fizică întrucât pretențiile sunt formulate de către acest lichidator.

deciziei în acest dosar s-a solicitat de către recurent suspendarea judecății, motivând

că aceiași cauză este „suspendată" la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

solicitare rămasă fără rezultat și nici măcar nu a fost luată în calcul și fără

justificare „Notele scrise", refuzate în ședința de judecată.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte, reține

nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate,

în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Argumentația adusă

de recurentul-pârât în susținerea criticilor vizează istoricul cauzei, atitudinea

procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi

susținute în drept și fără a se raporta la soluția pronunțată prin decizia recurată.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-pârât, reiterarea unor

situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații

în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac

imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată

de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii

de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii privind recursul declarat de recurentul-pârât Cabinetul de Insolvență D.I.

București împotriva deciziei comerciale nr. 323 din 21 septembrie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012.