ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3647/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 2 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pârâtul C.C.N.F., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtului

C.C.N.F. la restituirea către SC C. SRL a sumei de 280.000 dolari SUA în

echivalentul în lei la data executării hotărârii, reprezentând prețul pe care

pârâtul l-a încasat de la reclamanta SC C. SRL prin vânzarea cotei de 40%

deținută asupra construcției din București, sector 1 în baza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 1999 desființat prin hotărâre

definitivă și irevocabilă;

- obligarea

pârâtului C.C.F. la restituirea sumei de 33.326,10 lei către SC C. SRL

reprezentând impozitul pe clădire aferent cotei de 40% deținută de pârâtul C.C.N.F.

asupra construcției din București, sector 1 pe care reclamanta l-a achitat în

perioada 2007-2010;

- nființarea

dreptului de retenție al reclamantei SC C. SRL asupra cotei de 40% deținută de

pârâtul C.C.N.F. asupra construcției din București, sector 1 până la

restituirea de către pârât a sumei de 280.000 dolari SUA echivalent lei la data

executării hotărârii, precum și a sumei de 33.326,10 lei; cu cheltuieli de

judecată.

Prin cererea

depusă la dosar în data de 23 noiembrie 2011 reclamanta a precizat că renunță

la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de

33.326,10 lei reprezentând impozitul pe clădire aferent cotei de 40% deținută

de pârât asupra construcției din București, sector 1, pe care reclamanta l-a

achitat în perioada 2007-2010.

Prin sentința

civilă nr. 4779 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect

obligarea pârâtului la restituirea a sumei de 33.326,10 lei, reprezentând

impozit pe clădire aferent cotei de 40% deținut de pârât asupra construcției

din București, sector 1 achitat în perioada 2007 - 2010; a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.C.N.F.;

a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 280.000 dolari SUA în

echivalent în lei la data executării hotărârii, reprezentând prețul încasat de

pârât de la reclamantă prin vânzarea cotei de 40% deținut de pârât asupra

construcției din București, sector 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 23 decembrie 1999 de B.N.P. Ș.R.O., desființat prin hotărâre

irevocabilă; a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect înființarea

dreptului de retenție al reclamantei asupra cotei de 40% deținut de pârât asupra

construcției din București, sector 1, până la restituirea sumei de 280.000

dolari SUA în echivalent în lei la data executării hotărârii; a fost obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.233 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe, pârâtul C.C.N.F. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr.

378 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

Vl-a civilă, a fost respins ca nefondat.

În termen

legal, împotriva deciziei instanței de apel, pârâtul a declarat recurs,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul

dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă SC C. SRL

București a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea

recursului ca nefondat.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art.

11 și 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată

și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar

conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

„cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurentul -

pârât C.C.N.F. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 30 octombrie 2013,

cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.729 lei și 5

lei timbru judiciar (fila 12 dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu

și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul

de judecată din 30 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că

în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să

dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată

și completată, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice

de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrat

recursul formulat de pârâtul C.C.N.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de pârâtul C.C.N.F. împotriva Deciziei civile nr. 378

din 11 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică astăzi 30 octombrie 2013.