ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2688/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 548 din data de 15 martie 2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SRL, solicitând: Să se constate rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din data de 29 septembrie 2008 de B.D.G. și modificat prin actul adițional autentificat în 30 ianuarie 2009 de B.D.G.; Să fie obligată pârâta la restituirea actelor originale de proprietate menționate în Procesul-verbal de predare-primire nr. 7638 din data de 21 octombrie 2008 și care sun enumerate în petitul acțiunii; Să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor arbitrale ocazionate de soluționarea cererii.

Prin cererea reconvențională formulată la cererea de chemare în judecată pârâta - reclamantă SC O.P. SA a solicitat să se dispună: obligarea reclamantei - pârâte la restituirea sumei de 143.582,64 RON fără TVA, reprezentând 10% din valoarea contractului încheiat între părți, cu motivarea că reținerea acestora este abuzivă și conduce la îmbogățirea fără justă cauză, deoarece s-a făcut în baza unei clauze abuzive, precum și plata cheltuielilor de judecată; să se instituie, în favoarea sa până la recuperarea sumei, un drept de retenție asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la data de 8 martie 2012, pârâta-reclamantă afirmă că nu se află în posesia imobilului, astfel că renunță la acest capăt de cerere.

Prin cererea modificatoare pârâta-reclamantă a solicitat majorarea cuantumului sumei solicitate, respectiv de la 143.582,64 RON la 170.863,34 RON, sumă ce include și TVA-ul aferent. Prin Sentința arbitrală nr. 44 din 8 martie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis acțiunea principală și s-a constatat rezolvat contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 29 septembrie 2008, la data de 15 iunie 2009 și a obligat pe pârâta-reclamantă la restituirea actelor de proprietate menționate în procesul-verbal de predare-primire din 21 octombrie 2008, a fost obligată pârâta-reclamantă la 63.889,09 RON plus 765,32 RON cheltuieli arbitrate către reclamantă și a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a înregistrat sub nr. 3944/2/2012, acțiunea în anulare a Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. 88/2011, formulată de către petenta SC A.C. SRL, în contradictoriu cu intimata SC O.P. SA. Petenta și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364 lit. e), h) și i) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 107/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României formulată de petenta SC A.C.

SRL împotriva Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. 88/2011, în contradictoriu cu intimata SC O.P. SA. Împotriva acestei sentințe, la data de 29 noiembrie 2012, a formulat declarație de recurs reclamanta SC A.C. SRL Suceava, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și rezervându-și dreptul de a motiva recursul în cadrul termenului procedural. Până la termenul din data de 18 septembrie 2013, recurenta-reclamantă nu a depus motive de recurs, însă Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Recurenta a fost citată pentru termenul de judecată de la 18 septembrie 2013 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.475,77 RON și de a aplica timbrul judiciar în valoare de 5 RON, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la dosar. Citația a fost comunicată recurentei la data de 17 ianuarie 2013, la sediul indicat în cererea de recurs, fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței și purtând ștampila societății. La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 18 septembrie 2013, recurenta nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Constatând că, deși a fost înștiințată cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate prin intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurenta a avut cunoștință de obligația timbrării recursului), aceasta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Suceava împotriva Sentinței civile nr. 107/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL