ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2688/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României sub nr. 548 din data de 15 martie 2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat

în judecată pe pârâta SC A.C. SRL, solicitând:

Să se constate

rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din data

de 29 septembrie 2008 de B.D.G. și modificat prin actul adițional autentificat

în 30 ianuarie 2009 de B.D.G.;

Să fie obligată

pârâta la restituirea actelor originale de proprietate menționate în

Procesul-verbal de predare-primire nr. 7638 din data de 21 octombrie 2008 și

care sun enumerate în petitul acțiunii;

Să fie obligată

pârâta la plata cheltuielilor arbitrale ocazionate de soluționarea cererii.

Prin cererea reconvențională

formulată la cererea de chemare în judecată pârâta - reclamantă SC O.P. SA a

solicitat să se dispună: obligarea reclamantei - pârâte la restituirea sumei de

143.582,64 RON fără TVA, reprezentând 10% din valoarea contractului încheiat

între părți, cu motivarea că reținerea acestora este abuzivă și conduce la

îmbogățirea fără justă cauză, deoarece s-a făcut în baza unei clauze abuzive,

precum și plata cheltuielilor de judecată; să se instituie, în favoarea sa până

la recuperarea sumei, un drept de retenție asupra imobilelor ce au făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit.

Ulterior, prin

concluziile scrise depuse la data de 8 martie 2012, pârâta-reclamantă afirmă că

nu se află în posesia imobilului, astfel că renunță la acest capăt de cerere.

Prin cererea

modificatoare pârâta-reclamantă a solicitat majorarea cuantumului sumei

solicitate, respectiv de la 143.582,64 RON la 170.863,34 RON, sumă ce include

și TVA-ul aferent.

Prin Sentința

arbitrală nr. 44 din 8 martie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis

acțiunea principală și s-a constatat rezolvat contractul de vânzare-cumpărare

autentificat în 29 septembrie 2008, la data de 15 iunie 2009 și a obligat pe

pârâta-reclamantă la restituirea actelor de proprietate menționate în

procesul-verbal de predare-primire din 21 octombrie 2008, a fost obligată

pârâta-reclamantă la 63.889,09 RON plus 765,32 RON cheltuieli arbitrate către

reclamantă și a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.

Pe rolul Curții de

Apel București, secția a V-a civilă, s-a înregistrat sub nr. 3944/2/2012,

acțiunea în anulare a Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată

de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în

Dosarul arbitral nr. 88/2011, formulată de către petenta SC A.C. SRL, în

contradictoriu cu intimata SC O.P. SA.

Petenta și-a

întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364 lit. e), h) și i) C.

proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 107/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a

Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Arbitraj

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României formulată de petenta SC

A.C. SRL împotriva Sentinței arbitrale nr. 44 din 8 martie 2012, pronunțată de

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României în Dosarul arbitral nr. 88/2011, în contradictoriu cu

intimata SC O.P. SA.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 29 noiembrie 2012, a formulat declarație de recurs

reclamanta SC A.C. SRL Suceava, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și rezervându-și dreptul de a motiva recursul în cadrul termenului

procedural.

Până la termenul din

data de 18 septembrie 2013, recurenta-reclamantă nu a depus motive de recurs,

însă Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, ce se

impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ.

Recurenta a fost

citată pentru termenul de judecată de la 18 septembrie 2013 cu mențiunea de a

achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.475,77 RON și de a aplica

timbrul judiciar în valoare de 5 RON, astfel cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare de la dosar. Citația a fost comunicată

recurentei la data de 17 ianuarie 2013, la sediul indicat în cererea de recurs,

fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței și purtând

ștampila societății.

La termenul stabilit

pentru soluționarea recursului, 18 septembrie 2013, recurenta nu s-a prezentat

în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a

timbrului judiciar.

Constatând că, deși a

fost înștiințată cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate prin

intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp

și dovada împrejurării că recurenta a avut cunoștință de obligația timbrării

recursului), aceasta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la

termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației

de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul

sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la

dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula

recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Suceava împotriva

Sentinței civile nr. 107/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL