ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 499 din 14

iunie 2004 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul P.D. la:

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen.;

- 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și;

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., iar în

baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 11 ani închisoare. De asemenea, inculpatului i s-a aplicat o

pedeapsă complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. și măsura de obligare la tratament medical prevăzută

de art. 113 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că în luna octombrie 2002, inculpatul P.D. l-a

constrâns prin violență pe minorul V.A. să întrețină cu el raporturi sexuale,

iar la data de 25 februarie 2004 l-a obligat, tot prin violență, pe minorul

M.I. să întrețină cu el raporturi sexuale și de perversiune sexuală.

Prin decizia penală nr. 304 din 15

septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul P.D. a declarat recurs prin care a solicitat rejudecarea cauzei

pentru a se efectua o nouă expertiză psihiatrică, prin care să dovedească lipsa

de discernământ în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar în

subsidiar, redozarea pedepsei.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune efectuarea unei noi

expertize psihiatrice, întrucât în recursul inculpatului nu se învederează alte

elemente decât cele avute în vedere la efectuarea expertizei psihiatrico-legale

de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, expertiză prin care s-a

opinat că inculpatul are un „discernământ ușor diminuat raportat la faptele

imputate”, răspunderea acestuia nefiind exclusă din punct de vedere medical.

Înalta Curte nu poate primi, de

asemenea, nici cererea inculpatului de redozare a pedepsei aplicate, constatând

că individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen.

Recursul inculpatului este întemeiat

și va fi admis numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție care

urmează să fie înlăturată, întrucât nici din expertiza psihiatrico-legală

amintită și nici din vreun alt act al dosarului nu rezultă că inculpatul suferă

de o boală care să necesite instituirea tratamentului medical obligatoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 15

septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 499/ PI din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiș numai cu

privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție pe care o înlătură.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la

12 noiembrie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2004.