ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 499 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul P.D. la: - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen.; - 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și; - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., iar în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare. De asemenea, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

și măsura de obligare la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în luna octombrie 2002, inculpatul P.D. l-a constrâns prin violență pe minorul V.A. să întrețină cu el raporturi sexuale, iar la data de 25 februarie 2004 l-a obligat, tot prin violență, pe minorul M.I. să întrețină cu el raporturi sexuale și de perversiune sexuală. Prin decizia penală nr. 304 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul P.D. a declarat recurs prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru a se efectua o nouă expertiză psihiatrică, prin care să dovedească lipsa de discernământ în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice, întrucât în recursul inculpatului nu se învederează alte elemente decât cele avute în vedere la efectuarea expertizei psihiatrico-legale de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, expertiză prin care s-a opinat că inculpatul are un „discernământ ușor diminuat raportat la faptele imputate”, răspunderea acestuia nefiind exclusă din punct de vedere medical. Înalta Curte nu poate primi, de asemenea, nici cererea inculpatului de redozare a pedepsei aplicate, constatând că individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul inculpatului este întemeiat și va fi admis numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție care urmează să fie înlăturată, întrucât nici din expertiza psihiatrico-legală amintită și nici din vreun alt act al dosarului nu rezultă că inculpatul suferă de o boală care să necesite instituirea tratamentului medical obligatoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 499/ PI din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiș numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție pe care o înlătură. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 12 noiembrie 2004. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2004.