ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6924/2004

deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații

B.G., B.I., C.G. și B.V. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel

Brașov, secția penală, la 15 decembrie 2004 în dosarul nr. 1747/P/AP/2004,

constată următoarele:

La 15 decembrie 2004, în dosarul mai sus-menționat,

Curtea de Apel Brașov, secția penală, a procedat din oficiu la verificarea

măsurii arestării preventive a inculpaților:

C.G.,

B.G.,

B.V. și

B.I.

În urma acestei examinări la același termen instanța a

făcut aplicarea art. 300

2

C. proc. pen., pronunțându-se printr-o

încheiere, în sensul mențineri stării de arest.

În esență, în considerentele încheierii s-a reținut că

temeiurile care au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării

preventive a celor patru inculpați se mențin, fiind de asemenea integral

îndeplinite cerințele legale care operează în materie.

În altă ordine de idei s-a subliniat că urma judecării

cauzei în fond și a condamnării lor la pedepse situate între 8 și 12 ani de

închisoare, ca urmare a acuzațiilor ce le-au fost aduse privind săvârșirea unor

infracțiuni de tâlhărie, cei patru inculpați continua să beneficieze de

prezumția de nevinovăție, date fiind și apelurile pe care aceștia le-au

declarat și care se află în curs de soluționare, astfel încât, respectiva

condamnare nu este relevantă cât privește chestiunea menținerii sau înlăturării

măsurii arestării lor preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în

termen legal toți cei patru inculpați, cauza fiind ulterior înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar

7328/2004.

Recursurile nu au fost motivate în scris, însă cu

prilejul dezbaterilor care au avut loc la 27 decembrie 2004 apărarea

recurenților a evocat argumentele expuse de inculpați în fața primei instanțe

pentru a solicita înlăturarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate.

În acest sens, Curtea reține că, la 15 decembrie 2004,

inculpații au solicitat să fie puși în libertate invocând situația materială

grea a familiilor lor, atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului precum

și prezumția de nevinovăție care operează în favoarea lor.

Această din urmă apărare a fost în mod corect

analizată cu prilejul pronunțării încheierii recurate, instanța subliniind că

măsura arestării preventive constituie nu o îngrădire a efectelor prezumției de

nevinovăție, ci o consecință a periculozității faptelor de care inculpații sunt

acuzați.

Corectitudinea evaluării astfel efectuate rezidă în

aceea că, pe lângă elemente de circumstanțiere a căror relevanță nu poate fi

ignorată, ca de pildă situația materială dificilă a familiilor inculpaților sau

a prepusa sinceritate manifestată de aceștia în timpul procesului, instanța a

luat în considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile

concrete în care aceasta s-a fi desfășurat, astfel cum au fost ele expuse în

actul de acuzare, precum și cu prevederile art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen.

În această ordine de idei este de observat că fiecare

dintre recurenți a fost trimis în judecată pentru comiterea a câte două

infracțiunii de tâlhărie săvârșite în condițiile art. 211 alin. (2

1

)

C. pen., text de lege care prevede un minim special sancționator de 7 ani de

închisoare.

În același timp, Curtea constată că în urma examinării

încheierii recurate în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (1) și

(3) C. proc. pen. nici una dintre aceste dispoziții legale nu își găsește

incidența în cauză.

Așa fiind, urmează a se face aplicarea art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., respingându-se recursurile ca nefondate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de

judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru a le asigura asistența juridică se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații B.G., B.I., C.G. și B.V. împotriva încheierii din 15 decembrie 2004

a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurenții la câte 800 000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 200 000 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 decembrie

2004