ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 90/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 464 din 31 martie 2010

Tribunalul București, secția a

V

- a civilă a luat act că, reclamanta N.M.

a renunțat la judecarea capetelor de cerere privind plata spețelor reprezentând

cheltuieli antrenate de judecată, purtate în contradictoriu cu E.V., a spețelor

contractului de vânzare anulat, a daunelor interese și a plății contravalorii

îmbunătățirilor aduse imobilului.

A

admis excepția calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului

București a Municipiului București prin Primar General și a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

A respins cererea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane

fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta N.M.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul

să plătească reclamantei suma de 1.619,12 RON, reprezentând prețul imobilului,

sumă ce va fi actualizată potrivit dispozițiilor art. 50.3 din H.G. nr.

250/2007 prin aplicarea indicelui de inflație din anul 1996 la anul

introducerii acțiunii (2008).

A respins cererea de chemare în garanție pronunțată de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva chematei în garanție

SC A.B. SA ca lipsită de obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut,

în esență, următoarele:

La data de 18 septembrie 1996, între Primăria Municipiului

București prin mandatar SC A.B. SA, în calitate de vânzător și reclamanta N.M. și

soțul acesteia N.N. în calitate de cumpărători s-a încheiat contractul de vânzare

- cumpărare având ca obiect locuința situată în București, compusă din 3 camere,

bucătărie, baie, wc, vestibul, culoar, wc, la demisol-bucătărie garaj, în suprafață

utilă de 82,76 m.p., la prețul de 16.191.213 RON, achitat integral cu chitanța din

18 septembrie 1996.

Prin sentința civilă nr. 3035 din 29 mai 2003 pronunțată

de Judecătoria Sectorului 4 București, s-a admis cererea formulată de numita E.V.

în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză N.M. și N.N. (soțul reclamantei),

V.B. și Municipiul București prin Primarul general și SC A.B. SA și s-a constatat

nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare din 1997 și din 1996, sentință

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 302 din 2 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția a

IV

- a civilă.

A mai reținut prima instanță că, Legea nr. 10/2001 modificată

prin Legea nr. 1/2009, reglementează două situații distincte în care chiriașii -

cumpărători beneficiază de despăgubiri la desființarea contractelor de vânzare -

cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.

Astfel, o primă situație este aceea când contractul desființat

a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, chiriașii -cumpărători

având dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, conform art. 50

1

,

art. 50 alin. (2

1

) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Cea de-a doua situație este aceea în care contractul desființat

a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, caz în care chiriașii

potrivit art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 beneficiază doar de restituirea

prețului.

În raport cu situația de fapt expusă, Tribunalul a constatat

că reclamanta se încadrează în cea de-a doua ipoteză a legii, întrucât prin hotărârea

judecătorească de desființare a contractului de vânzare -cumpărare s-a statuat cu

putere de lucru judecat că, imobilul a fost preluat fără titlu, deși art. 1 din

Legea nr. 112/1995, prevede că, actul normativ se aplică doar imobilelor preluate

cu titlu.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei

suma de 1.619,12 RON reprezentând prețul achitat pentru imobil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu are calitate

procesuală pasivă într-o astfel de cauză, deoarece suntem în prezența unui raport

juridic de drept privat, în care statul nu poate interveni, iar prevederile

art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual.

A mai susținut că, prin modificarea alin. (3) al art.

50 din Legea nr. 10/2001, s-a urmărit determinarea sursei din care vor fi restituite

sumele de natura celor solicitate de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 1337 C. civ. vânzătorul răspunde

pentru evicțiune totală sau parțială prin fapta unui terț.

S-a mai susținut că, în mod greșit a fost respinsă cererea

de chemare în garanție pe care a formulat-o împotriva SC A.B. SA prin care a solicitat

restituirea comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului

de vânzare - cumpărare.

Față de cele expuse apelantul - pârât a solicitat admiterea

apelului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei

instituții.

Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 35 A din 19 ianuarie 2011 a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reținând în

considerentele deciziei următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 50

1

alin. (1),

art. 50 alin. (2) și (3) și alin. (2

1

) din Legea nr. 10/2001 „Proprietarii

ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață

al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea

prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare -cumpărare încheiate

cu eludarea/respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,

care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt

scutite de taxele de timbru.

Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2

1

)

se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit

în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

A reținut Curtea că, din interpretarea acestor dispoziții

legale, rezultă că în mod corect instanța de fond a stabilit calitatea procesual

pasivă a apelantului - pârât.

În aceste condiții, dispozițiile dreptului comun privind

răspunderea vânzătorului, în speță Primăria Municipiului București prin SC A.B.

SA sunt înlăturată de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001.

Nici critica privind nerestituirea comisionului invocat

de unitatea specializată în vânzarea apartamentelor nu a fost primită, întrucât

dispozițiile legale nu fac vorbire despre restituirea comisionului.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate,

reiterate și în apel, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive, dat

fiind că nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, ci a

avut doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar în care se vărsau sumele

invocate de Primăria Municipiului București.

În conformitate cu dispozițiile art. 1337 și 1341 și urm.

C. civ., a solicitat să se instituie răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală

sau parțială prin fapta unui terț.

O altă critică invocată și în apel, se referă la nerestituirea

comisionului de 1% încasat de SC A.B. SA, urmare a vânzării apartamentului în litigiu.

În consecință, recurentul - pârât a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii formulată

de reclamanta - intimată.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate

ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport

de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice va fi respins pentru considerentele ce

succed.

În speță, cum corect a reținut prima instanță, cât și

cea de apel, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv art. 50

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevăd obligația plății prețului plătit de

chiriașii ale căror contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive,

în sarcina Ministerului Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în

temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Aceasta este tocmai situația din speță în care se află

intimata reclamantă, al cărui contract de vânzare - cumpărare nr. 255/1996, având

ca obiect imobilul situat în București, a fost desființat prin sentința civilă

nr. 3035 din 29 mai 2003 a Judecătoriei Sectorului 4 București, irevocabilă prin

decizia nr. 302 din 2 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a

IV

-

a civilă.

Prin urmare, legea specială stabilește în sarcina recurentului

obligația de plată a prețului plătit de chiriașii cumpărători cu ocazia încheierii

actului de vânzare - cumpărare, având ca obiect o categorie specială de bunuri prevăzută

de dispozițiile Legii nr. 112/1995, tocmai în considerarea modalității de reglementare

a acestor convenții, dar și a destinației sumelor de bani reprezentând prețul vânzării,

ce se constituie într-un fond special aflat la dispoziția unității indicate de text,

respectiv a recurentului.

Este nefondată și critica privind nerestituirea comisionului

întrucât legea specială nu prevede în mod expres această obligație, iar cererea

de chemare în garanție a SC A.B. SA a fost respinsă.

În raport de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București împotriva deciziei civile nr. 35 A din

19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.