ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7518/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de

17 februarie 2011 la Tribunalul Vaslui reclamanții B.E., C.G., C.I., C.D., C.D.,

D.N., G.M., I.G., M.A., R.D., T.Ș., T.S., V.I. și V.A. prin „Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere” au solicitat în

contradictoriu cu pârâții Casa de pensii a M.A.I. și M.A.I. ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiilor,

suspendarea efectelor acestora până la soluționarea cauzei, menținerea

deciziilor de pensionare inițiale, obligarea pârâților la plata diferenței

dintre pensia inițială și pensia recalculată și a dobânzii legale aferente cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1722 din 9

iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului Vaslui și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 stipulează: „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte  cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Dispozițiile celei de a doua teze a art.

156 din Legea nr. 19/2000 reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută

de prima teză a aceluiași articol și că în cazul cererilor formulate împotriva

unei pârâte alta decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, competența

teritorială revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul

pârâtul.

S-a mai reținut că nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 deoarece această lege a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar deciziile de recalculare a pensiei au

fost emise în decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010.

Prin sentința civilă nr. 6750 din 7

septembrie 2012 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul pentru soluționarea

conflictului negativ de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă contestarea deciziilor de

recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. în temeiul Legii nr. 119/2010.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010

„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar în materie de

competență a reglementat prin art. 154: „(1) Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

S-a reținut că acțiunea a fost

formulată la data de 17 februarie 2011.

Întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, suntem în situația în

care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat, iar o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în

conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru considerentele ce

succed:

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt

dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și

nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor ce se solicită a fi anulate,

prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri  adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin

noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, respectiv 17 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154

din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept

ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art.

135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de

procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având

în vedere că reclamanții au domiciliul în județul Vaslui competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2012.