ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4113/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/PI/2010 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea privind disjungerea cauzei față de intimații comisari ai Gărzii Financiare Bihor, N.M. și L.A.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petiționarul G.G.,  împotriva Rezoluției din 11 februarie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 321/P/2009 și a Rezoluției din 15 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dată în Dosarul nr. 145/II.2/2010, rezoluții care au fost menținute.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul G.G. a solicitat admiterea acesteia și să se dispună de către instanță începerea urmăririi penale față de intimați, deoarece începând cu anul 1995, polițiștii împotriva cărora a formulat plângere l-au șicanat, tracasat și arestat de mai multe ori, pentru ca de fiecare dată, în dosarele în care a fost cercetat și trimis în judecată, soluția pronunțată de instanță să fie aceea de achitare. A mai susținut petiționarul că de 20 de ani poliția nu a făcut altceva decât să-i distrugă afacerea și că, în speță nu s-a efectuat, așa cum se reține în rezoluțiile atacate, un control de fond de către Garda Financiară, comisarii de la Garda Financiară încercând de fapt să acopere abuzurile comise de polițiștii care în timpul controlului au percheziționat un alt imobil care aparține petiționarului și pentru care nu aveau autorizație de percheziție. Cu privire la cei doi comisari ai Gărzii Financiare, petiționarul a cerut disjungerea cauzei cu mențiunea că renunță la plângerea formulată împotriva lor.

Prin Rezoluția din 11 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 321/P/2009, s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.M. și D.M., ambii din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - precum și față de L.A. și N.M., comisari în cadrul Gărzii Financiare Bihor cu privire la infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 192 C. pen.

În motivarea rezoluției, procurorul de caz a reținut că în toate sesizările făcute petiționarul a arătat că de o perioadă de 15 ani, activitatea comercială a SC „S.M.O.” SRL Oradea este sabotată de un „grup de crimă organizată” din care fac parte persoane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor - I.P.J. Bihor - și din cadrul D.G.F.P. Bihor - Garda Financiară, - care prin controale aparent legale au urmărit împiedicarea ori suprimarea activității comerciale desfășurate de el. A susținut petiționarul că în data de 19 ianuarie 2007 sub pretextul unui control de rutină, în incinta sediului „S.M.O.” din localitatea Borș, județul Bihor, cei patru făptuitori au pătruns fără acordul său și au percheziționat în mod nelegal toate încăperile clădirii, folosindu-se în mod abuziv de calitatea lor de funcționari publici.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că în data de 18 ianuarie 2007, în baza unui plan de activitate legal întocmit, un echipaj mixt format din comisarii Gărzii Financiare Bihor în persoana numiților N.M. și L.A. și din subcomisarul B.M. din cadrul I.P.J. Bihor, în reprezentarea Serviciului de Investigare a Fraudelor, s-au deplasat la Punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D. unde nu au reușit să efectueze controlul din lipsa unui reprezentant al persoanei juridice menționate.

La data de 19 ianuarie 2007 cei doi comisari ai Gărzii Financiare însoțiți de agentul de poliție D.M., în același scop, au procedat la verificarea Punctului de lucru al SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borș și, în prezența reprezentantului T.V. au verificat documentele specifice, cu acordul și fără obiecțiile reprezentantului legal al societății. Din punct de vedere al situării în spațiu, controlul s-a realizat în incinta curții punctului de lucru, în biroul reprezentantului și în incinta restaurantului cu acces public. Controlul s-a încheiat fără ridicare de înscrisuri ori alte documente financiar-fiscale ori contabile și nu au rezultat elemente care să necesite sesizarea vreunei instituții competentă să ia măsuri restrictive asupra activității SC „S.M.O.” SRL.

Față de cele mai sus reținute, procurorul de caz a concluzionat că plângerea și memoriile petiționarului G.G. nu concordă cu fapte reale de natură penală, ori cu presupuneri de minimă rezonabilitate în sensul existenței unor fapte care să conțină elemente faptice de altă factură probațională, necesare exercitării urmăririi penale.

Prin Rezoluția din 15 martie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 145/II.2/2010, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului G.G. și s-a menținut Rezoluția din 11 februarie 2010.

Instanța de fond, verificând rezoluția atacată, urmare plângerii formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a constatat existența unui fapt cert petrecut în data de 19 ianuarie 2007 și anume, acela că la sediul SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borș a avut loc un control efectuat de un echipaj mixt format din N.M. și L.A. - comisari ai Gărzii Financiare, precum și din subcomisarul B.M. și agentul D.M. din cadrul I.P.J. Bihor. Controlul s-a dispus în baza adresei nr. 20029/BM din 11 ianuarie 2007, comunicată Gărzii Financiare Bihor de către I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezulta că petiționarul s-a deplasat la Stația de carburanți M. și în spatele stației Peco a transportat mai multe cutii luate din portbagajul autoturismului propriu în care este posibil să existe documente de firmă sau alte valori pe care le-a depozitat într-o locație din spatele benzinăriei. A mai reținut instanța de fond ca fiind cert faptul că, la respectivul sediu nu era prezent petiționarul, ci doar reprezentanta T.V. Rezultatele controlului s-au încheiat fără ridicare de înscrisuri, ori alte documente financiar-fiscale sau contabile și nu au fost desprinse elemente care să necesite sesizarea vreunei instituții competente să ia măsuri restrictive asupra activității SC „S.M.O.” SRL. În urma controlului s-a întocmit o Notă unilaterală de către comisarii Gărzii Financiare, numiții N.M. și L.A.

Referitor la afirmațiile petiționarului în sensul că începând din anul 1995 este tracasat de cei doi polițiști din cadrul I.P.J. Bihor, numiții B.M. și D.M., instanța de fond a reținut că nu sunt dovedite, simplul fapt că la sediul firmei petiționarului s-a efectuat un control de către sus-numiții, neputând fi considerată o probă în sensul existenței vreunei fapte penale.

A mai reținut instanța de fond că atât petiționarul, cât și martora T.V. au fost citați la sediul I.P.J. Bihor în data de 4 februarie 2010 în vederea audierii, dar nu au fost găsiți la domiciliu, procedura de citare realizându-se prin afișare și că nu s-au prezentat pentru data menționată la sediul poliției.

Solicitarea petiționarului de a se dispune disjungerea cauzei față de cei doi comisari ai Gărzii Financiare cu privire la care a înțeles să renunțe la plângerea formulată împotriva lor a fost respinsă de către prima instanță deoarece, plângerea vizează soluția dată de procuror, soluție care îi privește pe toți cei patru intimați, astfel că renunțarea nu se poate face doar cu privire la doi dintre ei cu atât mai mult cu cât, plângerea petiționarului nu se referă la infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situație în care ar fi aplicabil principiul disponibilității.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul G.G. solicitând casarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare, desființarea Rezoluției procurorului din data de 11 februarie 2010 și a procurorului general din data de 15 martie 2010 și restituirea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 C. pen.

În motivele scrise depuse la dosar și susținute oral, petiționarul a arătat că în realitate, SC „S.M.O.” SRL și-a desfășurat activitatea într-o porțiune din proprietatea lui, situată în comuna Borș, județul Bihor, iar intimații, angajați ai I.P.J. Bihor au pătruns fără acordul său și în lipsa unei autorizații de percheziție emisă de organul competent în spațiile pe care societatea sus-menționată nu le deținea în exploatare astfel că, numita T.V., reprezentanta SC „S.M.O.” SRL nu avea nicio calitate sau împuternicire din partea petiționarului să le permită sau să le interzică inspectorilor prezența pe proprietățile sale. În realitate, în opinia petiționarului, nu s-a efectuat niciun control de fond de către Garda Financiară, ci funcționarii acestei instituții au încercat să acopere abuzurile comise de cei doi polițiști care începând cu anul 1995 l-au tracasat și persecutat, întocmindu-i mai multe dosare penale care s-au finalizat cu soluții de achitare. A mai susținut petiționarul că nu a avut cunoștință de faptul că urma să se prezinte la procuror în data de 4 februarie 2010 în vederea audierii, deoarece nu a primit citație, iar organul de urmărire penală nu și-a respectat obligația de a repeta procedura de citare pentru a asigura prezența sa și a martorei T.V. pentru a fi ascultați și a da lămuririle necesare în legătură cu aspectele reclamate.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de petiționar, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele premergătoare efectuate de procuror, care au stat la baza adoptării Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 321/P/2009 din 11 februarie 2010 împotriva căreia recurentul petiționar a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. rezultă că, prin adresa nr. 20029/BM din 11 ianuarie 2007, I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - a sesizat Garda Financiară Bihor cu faptul că din datele pe care organele de poliție le dețin rezultă că petiționarul s-a deplasat la stația de carburanți M., situată la circa 1 km de Vama Borș și, în spatele stației Peco a transportat mai multe cutii luate din portbagajul autoturismului propriu, în care este posibil să existe documente de firmă sau alte valori pe care le-a depozitat într-o locație din spatele respectivei benzinării. Prin adresa susmenționată, conducerea I.P.J. Bihor a solicitat conducerii Gărzii Financiare, desemnarea a doi comisari în vederea efectuării unui control care să aibă ca scop identificarea și verificarea documentelor.

Urmare adresei sus-menționate, în baza unui plan de activitate legal întocmit, în data de 18 ianuarie 2007, un echipaj mixt format din intimații N.M. și L.A. - comisari în cadrul Gărzii Financiare Bihor -, precum și subcomisar B.M. din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - s-au deplasat la punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D., dar nu au reușit să efectueze controlul din lipsa reprezentanților societății. Urmare discuției telefonice pe care au avut-o cu T.V., în ziua de 19 iulie 2007, intimații N.M. și L.A., însoțiți de intimatul D.M. - agent de poliție, s-au deplasat la punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borș și, în prezența reprezentantei acestei societăți - numita T.V. - au verificat documentele financiar-contabile cu acordul și fără obiecțiuni din partea acesteia. Controlul efectuat s-a finalizat fără a fi ridicate de la sediul societății verificate înscrisuri sau alte documente financiar-fiscale ori contabile și fără a fi dispuse măsuri restrictive asupra activității SC „S.M.O.” SRL. Rezultatele controlului au fost menționate într-o Notă unilaterală întocmită de N.M. și L.A..

Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentului petiționar, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei patru intimați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 192 C. pen. deoarece, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimații și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu și prin aceasta au produs o vătămare intereselor legale ale petiționarului și nici că au pătruns fără drept în incinta SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borș.

Dimpotrivă, așa cum rezultă din cele ce preced, controlul a fost efectuat de cei doi comisari ai Gărzii Financiare, urmare sesizării făcute de organele de poliție și a vizat, contrar celor susținute de recurent, - exclusiv - încăperile la care avea acces T.V., reprezentanta firmei, cea în prezența căreia au fost verificate documentele financiar contabile ale societății și care a permis accesul intimaților L.M. și N.M. în incinta societății. În ceea ce îl privește pe intimatul B.M., subcomisar în cadrul I.P.J. Bihor - reprezentant al Serviciului de Investigare a Fraudelor -, acesta i-a însoțit pe comisarii Gărzii Financiare la Punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D., în ziua de 18 ianuarie 2007, data la care nu s-a efectuat niciun control din lipsa unui reprezentant al persoanei juridice vizate, iar intimatul agent de poliție, D.M. este cel care în ziua de 19 ianuarie 2007, i-a însoțit pe cei doi comisari ai Gărzii Financiare la sediul SC „S.M.O.” SRL, fără a desfășura vreo activitate care să se circumscrie prevederilor art. 246 sau ale art. 192 C. pen.

Referitor la susținerea recurentului petiționar în sensul că nu a fost legal citat pentru a fi ascultat de procuror, Înalta Curte constată că organul de urmărire penală a făcut demersuri apreciate ca rezonabile pentru a asigura prezența atât a petiționarului, cât și a martorei T.V. în vederea audierii în legătură cu aspectele sesizate în plângere, respectiv cele referitoare la modul și împrejurările în care s-a desfășurat controlul din data de 19 ianuarie 2007 la sediul SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borș, județul Bihor.

În acest sens, organul de urmărire penală a procedat la citarea recurentului petiționar în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., citația fiind afișată pe ușa principală a locuinței, întrucât nicio persoană nu a fost găsită și nici nu s-a putut afla data când cel citat poate fi găsit. În contextul celor mai sus arătate nu se poate reține că dreptul la apărare al petiționarului nu a fost respectat de către procuror și nici că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită.

Față de cele mai sus arătate, reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală și temeinică, recursul declarat de petiționarul G.G. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.G. împotriva Sentinței penale nr. 69/PI din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2010.