ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la instanță, petentul M.I.P. a

formulat plângere, solicitând cercetarea făptuitorului executor judecătoresc

B.I. și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor în virtutea prevederilor art. 246 C.

pen. și pentru neglijență în serviciu în virtutea prevederilor art. 249 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat

că, încadrarea juridică dată, respectiv că fapta nu există, dispunându-se

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul executor judecătoresc B.I.

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este netemeinică și

nelegală câtă vreme acesta a încălcat prevederile dispozițiilor art. 5, art. 6,

art. 7 lit. c) (comunicarea actelor de procedură), lit. g) (întocmirea unui

proces-verbal de constatare), lit. i), art. 44 lit. c) (săvârșirea unei fapte

care aduce atingere bunelor moravuri), lit. e) (neglijență în efectuarea

lucrărilor), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1), alin. (2), art. 51, art. 69

Legea nr. 188/2000, privind executorul judecătoresc și atribuțiile

executorilor.

S-a arătat că executorul

judecătoresc B.I. în Dosarul execuțional nr. 678/2005 a executat silit nelegal,

nefondat o creanță certă, lichidă și exigibilă cu titlu de cheltuieli de

judecată de 1.000 RON, pentru Dosar nr. 1282/271/2006 al Judecătoriei Oradea la

care nu era obligat cu titlu de cheltuieli de judecată. Această sumă de 1.000

RON cheltuieli de judecată a fost executată silit cu celelalte cheltuieli de

judecată în valoare de 4.000 RON prin publicație de licitație imobiliară din

data de 23 iunie 2008 de B.E.J. B.I. Această creanță totalizând suma de 49.500

euro a restituit-o potrivit procesului-verbal al B.E.J. B.G.

Executorul judecătoresc B.I. a

refuzat să îndeplinească actele date în competența lui, calcularea dobânzii

legale în euro la un împrumut stipulat numai în euro.

!!!!!Reprezentanta parchetului a

formulat concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată și menținerea

rezoluției atacate ca legală și temeinică, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 97/PI din 4 noiembrie 2009,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul M.I.P. împotriva rezoluției din 28

mai 2009 dată în Dosarul nr. 302/P/2009 precum și a rezoluției din 25 iunie

2009 dată în Dosarul nr. 305/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la intimatul B.I., rezoluții pe care

le-a menținut.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat petiționarul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarele:

Petentul M.I.P. a formulat plângere

penală față de executorul judecătoresc B.I. deoarece acesta a refuzat eliberare

unor copii de titluri executorii, în care se consemnează cuantumul

cheltuielilor de judecată datorate, respectiv a refuzat să calculeze dobânda

datorată creditului său (în euro) pentru capitalul care face obiectul

contractului de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat prin Încheierea

nr. 2491 din 10 septembrie 2003, urmat de actul adițional la acest contract de

împrumut cu garanție imobiliară autentificat prin Încheierea nr. 98 din 14

ianuarie 2005, cu cererile datate 23 martie 2009, 31 martie 2009 și 9 aprilie

2009, petentul s-a adresat executorului judecătoresc cu solicitările de mai sus

și acesta nu a motivat refuzul în scris, informându-l pe petent că înscrisurile

pe care le solicită în copie nu există în Dosar execuțional nr. 668/E/2005.

Petentul M.I.P. a susținut și în

plângere că nu mai datorează nicio sumă de bani creditorului S.I. (cu referire

la contractul de împrumut cu garanție imobiliară și actul adițional sus-menționat)

deoarece la 4 august 2008 a predat în mâinile creditorului S.I. (prin

executorul judecătoresc B.G. care l-a notificat în Dosar nr. 130/N/2008 să

achite împrumutul datorat acestuia) 49.500 euro care reprezintă în opinia lui

M.I.P. capitalul împrumutat, dobânda datorată de la data de 10 mai 2005 și

penalizarea de 0,5%/zi din valoarea contractului de împrumut pentru fiecare zi

de întârziere până la executarea silită.

S-a motivat de către instanță că

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești pretinde o anumită

procedură de urmat în cazul refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini

un act în sensul că refuzul trebuie motivat de către executor și în termen de 5

zile partea interesată poate formula plângere la judecătorie, în raza

teritorială a sediului biroului executorului, iar în cazul admiterii plângerii,

instanța indică în hotărâre în ce fel urmează a se îndeplini actul refuzat.

Numai în cazul în care executorul

judecătoresc nu se conformează unei hotărâri judecătorești irevocabile cu rea-credință

sau din culpă răspunde penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 53 alin. (6)

din Legea nr. 188/2000.

S-a mai arătat că în cazul de față

executorul judecătoresc nu poate săvârși infracțiunea de nerespectare a

obligației din hotărârea judecătorească, lipsind situația premisă, hotărârea

judecătorească care să-l oblige pe executor să elibereze copiile cerute de

debitor, respectiv să calculeze dobânda de capital în monedă euro și nu în RON.

Petentul a arătat că, executorul

judecătoresc nu respectă hotărârea dată de instanță, care dispune că suspendă

provizoriu executarea silită prin poprire pentru suma de 37.758 RON început de

B.E.J. B.I. în Dosarul execuțional nr. 668/2005 până la soluționarea cererii de

suspendare de către instanță.

În finalul motivării sentinței mai

sus menționate pronunțată de instanța de fond s-a arătat că în mod corect a

fost respinsă de procuror plângerea petentului M.I.P. în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecătorești și nici a unei infracțiuni de serviciu sau în legătură

cu serviciul, susținerile petentului neputând fi coroborate cu probe care să

ducă la concluzia începerii urmăririi penale.

Împotriva sentinței penale

pronunțată în prima instanță a declarat recurs petiționarul solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond,

admiterea plângerii, infirmarea rezoluțiilor procurorului, continuarea

cercetărilor și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc B.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută

de art. 249 C. pen.

Recursul declarat de petiționar nu

este fondat.

Examinând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că în cauză au

fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare a plângerii

formulate de petent.

Din conținutul acestor acte rezultă

că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatului, executor

judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor imputate fiind incidente

dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a reținut

și prima instanță.

Atâta timp cât nu există indicii,

respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecătorești și nici a unei infracțiuni de serviciu sau în legătură

cu serviciul, susținerile petiționarului neputând fi coroborate cu alte probe

care să ducă la concluzia începerii urmăririi penale, în mod corect s-a

apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de

intimat.

Din actele premergătoare efectuate

rezultă că executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor în cazul în

speță a respectat prevederile art. 5, 6 și art. 7 lit. c), g) și i) din Legea

nr. 188/2000, respectiv prevederile art. 49 pct. 1, art. 50 pct. 1 și 2 și art.

51 din legea mai sus menționată.

Actele executorilor judecătorești

sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești

competente, conform prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000, iar pentru

refuzul nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce

plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acel refuz

la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul B.E.J. B.I.

În cazul în speță nu există o

hotărâre judecătorească care să-l oblige pe executor să elibereze copiile

cerute de debitor, respectiv să calculeze dobânda la capital în monedă euro și

nu în RON, situație în care executorul judecătoresc nu poate săvârși

infracțiunea de nerespectare a obligației din hotărârea judecătorească, lipsind

situația premisă (hotărârea judecătorească).

Din cererea petentului datată 23

martie 2009 și adresată executorului judecătoresc rezultă că s-a respins

contestația la executare formulată de debitorul M.I.P. (acesta declarând

recurs) ori, în contestația la executare debitorul trebuia să invoce nelămuriri

cu privire la întinderea sau aplicarea titlului executoriu (calculul dobânzii

datorate la capitalul menționat în cele două contracte).

Așa fiind, hotărârea primei instanțe

de respingere a plângerii formulate de petent în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției procurorului atacate

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că recursul declarat

în cauză, apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.I.P. împotriva Sentinței penale nr. 97/PI din 4

noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2010.