ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la instanță, petentul M.I.P. a formulat plângere, solicitând cercetarea făptuitorului executor judecătoresc B.I. și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în virtutea prevederilor art. 246 C. pen. și pentru neglijență în serviciu în virtutea prevederilor art. 249 C. pen. În motivarea plângerii s-a arătat că, încadrarea juridică dată, respectiv că fapta nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul executor judecătoresc B.I.

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este netemeinică și nelegală câtă vreme acesta a încălcat prevederile dispozițiilor art. 5, art. 6, art. 7 lit. c) (comunicarea actelor de procedură), lit. g) (întocmirea unui proces-verbal de constatare), lit. i), art. 44 lit. c) (săvârșirea unei fapte care aduce atingere bunelor moravuri), lit. e) (neglijență în efectuarea lucrărilor), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1), alin. (2), art. 51, art. 69 Legea nr. 188/2000, privind executorul judecătoresc și atribuțiile executorilor. S-a arătat că executorul judecătoresc B.I. în Dosarul execuțional nr. 678/2005 a executat silit nelegal, nefondat o creanță certă, lichidă și exigibilă cu titlu de cheltuieli de judecată de 1.000 RON, pentru Dosar nr. 1282/271/2006 al Judecătoriei Oradea la care nu era obligat cu titlu de cheltuieli de judecată.

Această sumă de 1.000 RON cheltuieli de judecată a fost executată silit cu celelalte cheltuieli de judecată în valoare de 4.000 RON prin publicație de licitație imobiliară din data de 23 iunie 2008 de B.E.J. B.I. Această creanță totalizând suma de 49.500 euro a restituit-o potrivit procesului-verbal al B.E.J. B.G. Executorul judecătoresc B.I. a refuzat să îndeplinească actele date în competența lui, calcularea dobânzii legale în euro la un împrumut stipulat numai în euro. !!!!!Reprezentanta parchetului a formulat concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată și menținerea rezoluției atacate ca legală și temeinică, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 97/PI din 4 noiembrie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I.P. împotriva rezoluției din 28 mai 2009 dată în Dosarul nr. 302/P/2009 precum și a rezoluției din 25 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 305/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la intimatul B.I., rezoluții pe care le-a menținut. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiționarul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Petentul M.I.P. a formulat plângere penală față de executorul judecătoresc B.I.

deoarece acesta a refuzat eliberare unor copii de titluri executorii, în care se consemnează cuantumul cheltuielilor de judecată datorate, respectiv a refuzat să calculeze dobânda datorată creditului său (în euro) pentru capitalul care face obiectul contractului de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat prin Încheierea nr. 2491 din 10 septembrie 2003, urmat de actul adițional la acest contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat prin Încheierea nr. 98 din 14 ianuarie 2005, cu cererile datate 23 martie 2009, 31 martie 2009 și 9 aprilie 2009, petentul s-a adresat executorului judecătoresc cu solicitările de mai sus și acesta nu a motivat refuzul în scris, informându-l pe petent că înscrisurile pe care le solicită în copie nu există în Dosar execuțional nr. 668/E/2005.

Petentul M.I.P. a susținut și în plângere că nu mai datorează nicio sumă de bani creditorului S.I. (cu referire la contractul de împrumut cu garanție imobiliară și actul adițional sus-menționat) deoarece la 4 august 2008 a predat în mâinile creditorului S.I. (prin executorul judecătoresc B.G. care l-a notificat în Dosar nr. 130/N/2008 să achite împrumutul datorat acestuia) 49.500 euro care reprezintă în opinia lui M.I.P. capitalul împrumutat, dobânda datorată de la data de 10 mai 2005 și penalizarea de 0,5%/zi din valoarea contractului de împrumut pentru fiecare zi de întârziere până la executarea silită.

S-a motivat de către instanță că Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești pretinde o anumită procedură de urmat în cazul refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act în sensul că refuzul trebuie motivat de către executor și în termen de 5 zile partea interesată poate formula plângere la judecătorie, în raza teritorială a sediului biroului executorului, iar în cazul admiterii plângerii, instanța indică în hotărâre în ce fel urmează a se îndeplini actul refuzat. Numai în cazul în care executorul judecătoresc nu se conformează unei hotărâri judecătorești irevocabile cu rea-credință sau din culpă răspunde penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000.

S-a mai arătat că în cazul de față executorul judecătoresc nu poate săvârși infracțiunea de nerespectare a obligației din hotărârea judecătorească, lipsind situația premisă, hotărârea judecătorească care să-l oblige pe executor să elibereze copiile cerute de debitor, respectiv să calculeze dobânda de capital în monedă euro și nu în RON. Petentul a arătat că, executorul judecătoresc nu respectă hotărârea dată de instanță, care dispune că suspendă provizoriu executarea silită prin poprire pentru suma de 37.758 RON început de B.E.J. B.I. în Dosarul execuțional nr. 668/2005 până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. În finalul motivării sentinței mai sus menționate pronunțată de instanța de fond s-a arătat că în mod corect a fost respinsă de procuror plângerea petentului M.I.P.

în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și nici a unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, susținerile petentului neputând fi coroborate cu probe care să ducă la concluzia începerii urmăririi penale. Împotriva sentinței penale pronunțată în prima instanță a declarat recurs petiționarul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond, admiterea plângerii, infirmarea rezoluțiilor procurorului, continuarea cercetărilor și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. Recursul declarat de petiționar nu este fondat. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare a plângerii formulate de petent. Din conținutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatului, executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor imputate fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și nici a unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, susținerile petiționarului neputând fi coroborate cu alte probe care să ducă la concluzia începerii urmăririi penale, în mod corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de intimat. Din actele premergătoare efectuate rezultă că executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor în cazul în speță a respectat prevederile art. 5, 6 și art. 7 lit. c), g) și i) din Legea nr. 188/2000, respectiv prevederile art. 49 pct. 1, art. 50 pct. 1 și 2 și art. 51 din legea mai sus menționată.

Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, conform prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000, iar pentru refuzul nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acel refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul B.E.J. B.I. În cazul în speță nu există o hotărâre judecătorească care să-l oblige pe executor să elibereze copiile cerute de debitor, respectiv să calculeze dobânda la capital în monedă euro și nu în RON, situație în care executorul judecătoresc nu poate săvârși infracțiunea de nerespectare a obligației din hotărârea judecătorească, lipsind situația premisă (hotărârea judecătorească).

Din cererea petentului datată 23 martie 2009 și adresată executorului judecătoresc rezultă că s-a respins contestația la executare formulată de debitorul M.I.P. (acesta declarând recurs) ori, în contestația la executare debitorul trebuia să invoce nelămuriri cu privire la întinderea sau aplicarea titlului executoriu (calculul dobânzii datorate la capitalul menționat în cele două contracte). Așa fiind, hotărârea primei instanțe de respingere a plângerii formulate de petent în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției procurorului atacate prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că recursul declarat în cauză, apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I.P. împotriva Sentinței penale nr. 97/PI din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.