ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2342/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția II–a penală, prin sentința nr. 1563 din 9 decembrie 2004, a condamnat pe inculpatele C.M. și V.M. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prima inculpată și 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cea de a doua, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, a fost condamnat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni și inculpatul B.G.D. la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare. A fost menținută starea de arest a inculpatelor și s-a dedus la zi timpul reținerii și al arestării preventive.

S-a reținut că, în noaptea de 22 septembrie 2003, și în dimineața următoare, martora M.M. a cumpărat, cu bani capcanați, heroină de la inculpatele V.M. și C.M. și anume 5 doze cu suma de 1.000.000 lei de la prima inculpată și 4 doze cu suma de 800.000 lei de la cea de a doua inculpată. Apelurile celor două inculpate au fost respinse de Curtea de Apel București, secția II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 108/ A din 14 februarie 2005. S-a motivat că starea de fapt și vinovăția inculpatelor au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate, iar pedepsele au fost just individualizate. Împotriva acestei decizii au declarat recursul inculpatele V.M. și C.M., reiterând motivele de apel.

Astfel, inculpata V.M. a criticat hotărârile pentru greșita sa condamnare, cerând să fie achitată în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele nu există, iar în subsidiar să i se reducă pedeapsa. Inculpata C.M. a solicitat reducerea pedepsei, considerând că este prea severă. Ambele recursuri sunt nefondate. Inculpații C.M. și B.G.D. au recunoscut în totalitate faptele, iar vinovăția inculpatei V.M. a fost stabilită prin procesele verbale de flagrant la care au participat lucrătorii de poliție și procurorul, constatările acestora coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză. La inculpata V.M. au fost găsiți banii marcați, obținuți prin vânzarea a 4 doze de heroină, iar pe mâinile acesteia s-a depistat urme de praf fluorescent cu care au fost marcați banii.

Pedepsele aplicate inculpatelor au fost judicios individualizate, instanța de fond ținând cont de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri, evidențiat prin limitele de pedeapsă stabilite de lege, între 10 și 20 ani închisoare, și de persoana inculpatelor, ambele fără ocupație, care se întrețineau din astfel de operațiuni. Totodată, s-a avut în vedere pentru inculpata C.M. aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar pentru inculpata V.M. conduita de nerecunoaștere a faptelor în disprețul probelor evidente administrate în cauză. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile celor două inculpate vor fi respinse, ca nefondate, din pedepsele aplicate urmând a se deduce la zi perioada arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele C.M. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 108 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor durata arestării preventive de la 24 septembrie 2003, la 7 aprilie 2005. Obligă recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.