ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2190/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 294

din 7 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, a fost respinsă

acțiunea civilă formulată de reclamanta SC M.E.R. SA, cu sediul în Hunedoara,

împotriva pârâtei SC C.N.T. SA Hunedoara, reprezentată de T.I., având ca obiect

nulitatea absolută a contractului de execuție încheiat la data de 2 martie

reclamanta-reconvențională, SC C.N.T. SA, împotriva pârâtei reconvenționale SC M.E.R.

SA, privind acordarea daunelor materiale.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că părțile au încheiat, la data de 2 martie 1998, un

contract de execuție, prin care pârâta s-a obligat să execute lucrări de

reparații, tencuieli, vopsitorii, zugrăveli și interioare, secția confecții,

magazine, casă lift, sector 1 și 2, urmând să încaseze un preț de 79.618.949

lei, lucrări executate de constructor și acceptate de beneficiar. Societatea

pârâtă a prezentat reclamantei oferta în vederea perfectării contractului de

execuție, aceasta a acceptat oferta și, în consecință, a semnat devizele

lucrărilor. Astfel, s-a întâlnit acordul părților, manifestat în sensul de a

contracta, s-a stabilit obiectul și prețul, existând un contract încheiat cu

respectarea condițiilor de validitate a unei convenții, contract care și-a

produs efecte, deoarece lucrările au fost executate iar contravaloarea lor

achitată.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 118/CA din 3 mai

2000, a admis, ca fondat, apelul reclamantei, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva

sentinței civile nr. 294 din 7 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria

Hunedoara și, în consecință, a desființat hotărârea atacată, reținând cauza

pentru judecată în primă instanță la tribunal.

Pentru a decide astfel, s-a

apreciat că litigiul este de natură comercială, deoarece, atât reclamanta, cât

și pârâta sunt constituite potrivit Legii nr. 31/1990, privind societățile

comerciale, au calitatea de comercianți, potrivit art. 7 C. com. și, ca urmare,

sunt supuse jurisdicției comerciale. De asemenea, soluționarea cauzei este de

competența tribunalului în primă instanță, determinată de obiectul dedus

judecății, și anume, constatarea nulității unui contract de execuție a cărei

valoare este de 77.618.618 lei, iar, potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ.,

cererile cu o valoare de peste 10.000.000 lei se judecă în primă instanță de

tribunal.

Reținând cauza spre judecată

în primă instanță, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000, a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC C.N.T. SA Hunedoara, cu

motivarea că, la data de 2 martie 1998, părțile au încheiat un contract de

execuție, contract care este semnat și ștampilat, dar fără a preciza numele

persoanei care o reprezintă pe reclamantă. Deși reclamanta nu a formulat

plângere penală pentru folosirea ștampilei fără drept sau semnarea în fals a

contractului, în temeiul art. 374 C. com., s-a apreciat că persoana care a

semnat contractul și a aplicat ștampila a avut mandat din partea conducerii

societății să o facă. S-a mai reținut și împrejurarea că lucrările menționate

în contract au fost executate în luna decembrie și ianuarie 1998, astfel încât

contractul, încheiat posterior executării, are, de fapt, valoarea unui act

confirmativ al unei înțelegeri anterioare.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 384/A

din 14 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.E.R.

SA Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000,

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ, cu obligarea reclamantei să plătească suma de 778.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că lucrările cuprinse în contract au fost executate

anterior încheierii contractului. Nu se poate considera o lipsă a obiectului,

conform art. 962 și urm. C. civ., deoarece contractul în discuție este unul

sinalagmatic, având ca obligație a reclamantei plata prețului la o anumită

dată, în caz contrar, intervenind răspunderea conform clauzei penale. Ca efect

al principiului libertății contractuale consacrat de prevederile art. 969 C.

civ., părțile, de comun acord, au încheiat convenția în această formă, în baza

ei, rămânând a se executa prescripția beneficiarului lucrărilor, respectiv,

plata prețului convenit.

Împotriva deciziei civile nr.

384/A din 14 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC M.E.R.

SA Hunedoara, care a criticat această hotărâre judecătorească, în esență, sub

aspectele că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și cea de apel au

respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, deși au fost făcute dovezi

că nu s-a executat nici o lucrare de către intimată, contractul nu a fost

semnat de reprezentanții săi legali și nu a existat o recepție a lucrărilor

executate, fiind invocat, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 948,

963, 966, 968 și 969 C. civ., precum și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Intimata-pârâtă SC C.N.T. SA

Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru

următoarele considerente:

Printr-o corectă și

integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit

complet adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de execuție a lucrărilor

de construcție încheiat la data de 2 martie 1998, răspunderea care se instituie

în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual

legal cu normele de drept aplicabile în materie.

De necontestat că între SC C.N.T.

SA Hunedoara, în calitate de constructor, și SC M.E.R. SA Hunedoara, în calitate

de beneficiar, a fost încheiat, la data de 2 martie 1998, contractul de

execuție, având ca obiect reparații tencuieli, vopsitorii, zugrăveli interioare

la secția confecții, magazie, casă lift, sector 1 și 2, cu o valoare negociată

de 79.618.649 lei, iar ca modalitate de plată, decontarea totală la terminarea

lucrărilor și termen de execuție 30 zile, începând cu data de 3 martie 1998

(dosar nr. 4436/1999 al Judecătoriei Hunedoara). Acest contract este semnat și

ștampilat la rubrica beneficiar, context care, conform art. 374 C. com., conferă

persoanei care l-a semnat un mandat valabil de reprezentare, deoarece mandatul

comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala

mandatului.

Din probele administrate de

părți reiese că nu a existat un aspect care să conducă la îngrădirea libertății

de manifestare a voinței de contracta, atât constructorul, cât și beneficiarul

exprimându-și deplin acordul de a încheia convenția în forma existentă,

asumându-și reciproc drepturi și obligații în executarea contractului. Obiectul

contractului este bine determinat, cu precizarea lucrărilor efective de

construcție ce urmează a fi executate de SC C.N.T. SA, urmată de obligația

principală a beneficiarului de a plăti suma de 79.618.949 lei, împrejurări confirmate

prin devizele nr. 28 din 9 din 20 noiembrie 1997, 30 din 10 din 28 noiembrie

1997 și 32 din 11 din 4 decembrie 1997. Se va da o eficiență juridică maximă și

împrejurări că toate aceste devize au fost semnate de părțile contractante.

În contextul probator

analizat, declarația martorului D.I.M., audiat în faza procesuală a apelului,

în ședința publică de la 9 martie 2001, nu aduce elemente de natură a schimba

situația juridică în probată cu acte, relatările sale fiind nesemnificative.

Astfel fiind, urmează a

respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta, SC M.E.R. SA, cu sediul

în Hunedoara, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând, ca legală și temeinică, decizia civilă nr. 384/A din 14 mai

2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva deciziei

civile nr. 384 A din 14 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 22 iunie 2004.