ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2190/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 294 din 7 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC M.E.R. SA, cu sediul în Hunedoara, împotriva pârâtei SC C.N.T. SA Hunedoara, reprezentată de T.I., având ca obiect nulitatea absolută a contractului de execuție încheiat la data de 2 martie 1998. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională, SC C.N.T. SA, împotriva pârâtei reconvenționale SC M.E.R. SA, privind acordarea daunelor materiale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat, la data de 2 martie 1998, un contract de execuție, prin care pârâta s-a obligat să execute lucrări de reparații, tencuieli, vopsitorii, zugrăveli și interioare, secția confecții, magazine, casă lift, sector 1 și 2, urmând să încaseze un preț de 79.618.949 lei, lucrări executate de constructor și acceptate de beneficiar. Societatea pârâtă a prezentat reclamantei oferta în vederea perfectării contractului de execuție, aceasta a acceptat oferta și, în consecință, a semnat devizele lucrărilor. Astfel, s-a întâlnit acordul părților, manifestat în sensul de a contracta, s-a stabilit obiectul și prețul, existând un contract încheiat cu respectarea condițiilor de validitate a unei convenții, contract care și-a produs efecte, deoarece lucrările au fost executate iar contravaloarea lor achitată.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 118/CA din 3 mai 2000, a admis, ca fondat, apelul reclamantei, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 294 din 7 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Hunedoara și, în consecință, a desființat hotărârea atacată, reținând cauza pentru judecată în primă instanță la tribunal. Pentru a decide astfel, s-a apreciat că litigiul este de natură comercială, deoarece, atât reclamanta, cât și pârâta sunt constituite potrivit Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, au calitatea de comercianți, potrivit art. 7 C. com. și, ca urmare, sunt supuse jurisdicției comerciale. De asemenea, soluționarea cauzei este de competența tribunalului în primă instanță, determinată de obiectul dedus judecății, și anume, constatarea nulității unui contract de execuție a cărei valoare este de 77.618.618 lei, iar, potrivit art. 2 lit. a) C. proc.

civ., cererile cu o valoare de peste 10.000.000 lei se judecă în primă instanță de tribunal. Reținând cauza spre judecată în primă instanță, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC C.N.T. SA Hunedoara, cu motivarea că, la data de 2 martie 1998, părțile au încheiat un contract de execuție, contract care este semnat și ștampilat, dar fără a preciza numele persoanei care o reprezintă pe reclamantă. Deși reclamanta nu a formulat plângere penală pentru folosirea ștampilei fără drept sau semnarea în fals a contractului, în temeiul art. 374 C. com., s-a apreciat că persoana care a semnat contractul și a aplicat ștampila a avut mandat din partea conducerii societății să o facă.

S-a mai reținut și împrejurarea că lucrările menționate în contract au fost executate în luna decembrie și ianuarie 1998, astfel încât contractul, încheiat posterior executării, are, de fapt, valoarea unui act confirmativ al unei înțelegeri anterioare. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 384/A din 14 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.E.R. SA Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1091/CA din 11 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, cu obligarea reclamantei să plătească suma de 778.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că lucrările cuprinse în contract au fost executate anterior încheierii contractului.

Nu se poate considera o lipsă a obiectului, conform art. 962 și urm. C. civ., deoarece contractul în discuție este unul sinalagmatic, având ca obligație a reclamantei plata prețului la o anumită dată, în caz contrar, intervenind răspunderea conform clauzei penale. Ca efect al principiului libertății contractuale consacrat de prevederile art. 969 C. civ., părțile, de comun acord, au încheiat convenția în această formă, în baza ei, rămânând a se executa prescripția beneficiarului lucrărilor, respectiv, plata prețului convenit. Împotriva deciziei civile nr. 384/A din 14 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC M.E.R.

SA Hunedoara, care a criticat această hotărâre judecătorească, în esență, sub aspectele că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, deși au fost făcute dovezi că nu s-a executat nici o lucrare de către intimată, contractul nu a fost semnat de reprezentanții săi legali și nu a existat o recepție a lucrărilor executate, fiind invocat, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 948, 963, 966, 968 și 969 C. civ., precum și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată. Intimata-pârâtă SC C.N.T. SA Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit complet adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de execuție a lucrărilor de construcție încheiat la data de 2 martie 1998, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie. De necontestat că între SC C.N.T.

SA Hunedoara, în calitate de constructor, și SC M.E.R. SA Hunedoara, în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 2 martie 1998, contractul de execuție, având ca obiect reparații tencuieli, vopsitorii, zugrăveli interioare la secția confecții, magazie, casă lift, sector 1 și 2, cu o valoare negociată de 79.618.649 lei, iar ca modalitate de plată, decontarea totală la terminarea lucrărilor și termen de execuție 30 zile, începând cu data de 3 martie 1998 (dosar nr. 4436/1999 al Judecătoriei Hunedoara). Acest contract este semnat și ștampilat la rubrica beneficiar, context care, conform art. 374 C. com., conferă persoanei care l-a semnat un mandat valabil de reprezentare, deoarece mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.

Din probele administrate de părți reiese că nu a existat un aspect care să conducă la îngrădirea libertății de manifestare a voinței de contracta, atât constructorul, cât și beneficiarul exprimându-și deplin acordul de a încheia convenția în forma existentă, asumându-și reciproc drepturi și obligații în executarea contractului. Obiectul contractului este bine determinat, cu precizarea lucrărilor efective de construcție ce urmează a fi executate de SC C.N.T. SA, urmată de obligația principală a beneficiarului de a plăti suma de 79.618.949 lei, împrejurări confirmate prin devizele nr. 28 din 9 din 20 noiembrie 1997, 30 din 10 din 28 noiembrie 1997 și 32 din 11 din 4 decembrie 1997. Se va da o eficiență juridică maximă și împrejurări că toate aceste devize au fost semnate de părțile contractante.

În contextul probator analizat, declarația martorului D.I.M., audiat în faza procesuală a apelului, în ședința publică de la 9 martie 2001, nu aduce elemente de natură a schimba situația juridică în probată cu acte, relatările sale fiind nesemnificative. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta, SC M.E.R. SA, cu sediul în Hunedoara, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând, ca legală și temeinică, decizia civilă nr. 384/A din 14 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC M.E.R. SA Hunedoara, împotriva deciziei civile nr. 384 A din 14 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2004.