ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2191/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2191/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 5 ianuarie 2000,
reclamanta SC A.S. SRL Hînțești a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SRL
Suceava, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata
sumei de 24.936.089 lei, cu titlu de preț servicii procesare material lemnos,
reprezentând contravaloare factură nr. 2.377.082 din 6 septembrie 1999 și a
penalităților de întârziere.
Tribunalul Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 714 din 22
septembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada
procesării cantității totale de material lemnos, cuprins în factura atașată la
acțiune, nesemnată și neștampilată.
Apelul declarat de
reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea
de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia
nr. 396 din 20 septembrie 2001.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC
A.S. SRL Hînțești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,
în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și nu s-a
pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate, care erau
hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În consecință, în temeiul art.
304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost
formulat și motivat, indicarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este întemeiat,
pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la
dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei, rezultă că instanța de apel, în mod greșit, a apreciat actul juridic
dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre
netemeinică și nelegală.
Se constată, sub acest
aspect, că instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada
efectuării serviciilor facturate pârâtei cu factura nr. 2377089 din 6
septembrie 1999.
Este inexactă mențiunea de
mai sus, atâta vreme cât, din probele dispuse și efectuate la judecarea în apel
a cauzei, respectiv proba cu martori și expertiza tehnică, rezultă contrariul,
iar în încheierea din dosarul instanței de apel s-a consemnat, de altfel, că
apărătorii părților nu au contestat nr. de bucăți de cherestea, ci numai
cubajul. Tot astfel, și prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză,
s-a precizat că răspunsurile la obiectivele expertizei se referă numai la
cantitatea de cherestea recunoscută prin acte.
În acest context, recursul
reclamantei se privește a fi întemeiat și se va admite, ca atare, în temeiul art.
314 C. proc. civ.
Va fi modificată hotărârea
instanței de apel și se va admite și apelul reclamantei și schimbându-se în tot
hotărârea instanței de fond, va fi admisă acțiunea introductivă a reclamantei
și pârâta va fi obligată la plata contravalorii mărfii promisă de la
reclamantă, cu penalitățile aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de
reclamanta SC A.S. SRL com. Adâncata.
Modifică decizia nr. 396 din
20 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios
administrativ, admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentința civilă nr.
714 din 22 septembrie 2000 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de
contencios administrativ.
Admite acțiunea și obligă
pârâta SC C.R. SRL Suceava la plata sumei de 24.936.089 lei, cu titlu de preț
și penalități.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 22 iunie 2004.