ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3076/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 30 august 2004, P.G.

a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, precum și

Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, solicitând anularea deciziei nr. 157113

din 26 august 2004, emisă de pârâtul secund prin care i s-a respins contestația

având ca obiect restituirea sumelor de bani reținute în plus cu titlu de

impozit pe venit, datorită aplicării eronate a normelor legale.

De asemenea, a cerut admiterea

contestației, așa cum a fost formulată și obligarea primului pârât să intre în

legalitate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Decretul prezidențial nr. 586/1996 a fost distins

cu Ordinul Militar, clasa I-a, distincție ce i-a conferit și dreptul de a

beneficia de o reducere a impozitului pe profit de 50%.

Deși a beneficiat de dreptul

respectiv până la 1 ianuarie 2000, ulterior acestei date, pârâții nu le-au mai

acordat, invocând abrogarea expresă a prevederilor art. 10 din Legea nr. 80/1995,

realizată prin O.G. nr. 73/1999.

În opina reclamantului, un

atare efect nu se putea produce, din moment ce noua reglementare juridică a constituit

obiect al reglementării printr-o ordonanță guvernamentală având caracterul unei

legi ordinare, inferioare celei conținute în Legea nr. 80/1995, care este o

lege organică.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125/F/C

din 11 octombrie 2004, a admis acțiunea și a desființat actul administrativ-jurisdicțional

atacat.

Instanța a reținut că de la

data emiterii Decretului Prezidențial nr. 586/1996, au intervenit „mai multe

evenimente legislative referitoare la drepturile acordate reclamantului prin

distincția acordată și legea statutului militarilor, precum acela al abrogării

acestui beneficiu printr-o ordonanță, ce ulterior a fost respinsă”.

Că, în privința abrogării, art.

60 pct. 3 din Legea nr. 24/2000, stabilește principiul conform căruia,

înlăturarea unei dispoziții are întotdeauna caracter definitiv, fiind

inadmisibil ca prin abrogarea unui act care la rândul său, a abrogat o

dispoziție anterioară, să se repună în vigoare actul normativ inițial.

S-a concluzionat că,

întrucât O.G. nr. 73/1993 a fost respinsă de Parlamentul României, abrogarea

dispusă de acest act normativ în privința dreptului reclamantului nu a dobândit

un caracter definitiv, fiind, deci, aplicabilă excepția invocată prin acțiune.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul de Poliție al județului Argeș.

În cadrul unei critici ce se

regăsește în ambele recursuri, cele două autorități publice recurente au

susținut că prima instanță a interpretat în mod greșit normele juridice aplicabile

în speță și că în realitate, abrogarea dispusă prin O.G. nr. 73/1999, cu

privire la dispozițiile care i-au conferit reclamantului, dreptul pretins, are

caracter definitiv.

Ținând seama de această

împrejurare, recurentele au cerut admiterea recursului și modificarea sentinței

atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de P.G., ca neîntemeiată.

Critica este întemeiată.

Prin dispozițiile art. 86

din O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, au fost în adevăr, abrogate

mai multe acte normative sau prevederi ale unor asemenea acte, inclusiv art. 9 lit.

c) și art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare (M. Of.

nr. 155/20.04.1995).

Totodată, au fost abrogate

prevederile art. 7, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (1), referitoare

la neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii, precum și

cele ale art. 23 lit. a) din O.G. nr. 7/1998, privind unele măsuri de protecție

socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării

marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării

Naționale (M. Of. nr. 34/29.01.1998). Ulterior, dispozițiile actului normativ

nu s-au mai aplicat ca urmare a abrogării lor exprese prin O.G. nr. 7/2001.

O.G. nr. 73/1999 a fost

respinsă, însă, prin Legea nr. 206/2002.

Curtea de Apel Pitești a

considerat că prin această soluție legislativă, abrogarea expresă dispusă

anterior prin O.G. nr. 7/2001, în privința dreptului conferit reclamantului de Legea

nr. 80/1995, nu a dobândit un caracter definitiv.

Concluzia instanței este eronată,

pentru că respingerea prin lege a O.G. nr. 73/1999, s-a realizat după abrogarea

acestui act normativ și ca atare, măsura respectivă nu a produs nici un efect, de

vreme ce legea dispune doar pentru viitor și nu se putea respinge un act

normativ care fusese deja abrogat.

Rezultă prin urmare, că

abrogarea dispusă prin O.G. nr. 73/1999, în privința dreptului invocat de

reclamantul P.G. are un caracter definitiv și în consecință, pe baza acestei

constatări, se impunea respingerea acțiunii.

Neprocedând în modul arătat

și admițând totuși acțiunea, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică.

Față de considerentele expuse,

urmează a se admite recursurile declarate de pârâți și a fi modificată sentința

atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 125/F/C din 11 octombrie 2004 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul P.G., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.