ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3076/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 august 2004, P.G. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, precum și Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, solicitând anularea deciziei nr. 157113 din 26 august 2004, emisă de pârâtul secund prin care i s-a respins contestația având ca obiect restituirea sumelor de bani reținute în plus cu titlu de impozit pe venit, datorită aplicării eronate a normelor legale. De asemenea, a cerut admiterea contestației, așa cum a fost formulată și obligarea primului pârât să intre în legalitate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decretul prezidențial nr. 586/1996 a fost distins cu Ordinul Militar, clasa I-a, distincție ce i-a conferit și dreptul de a beneficia de o reducere a impozitului pe profit de 50%.

Deși a beneficiat de dreptul respectiv până la 1 ianuarie 2000, ulterior acestei date, pârâții nu le-au mai acordat, invocând abrogarea expresă a prevederilor art. 10 din Legea nr. 80/1995, realizată prin O.G. nr. 73/1999. În opina reclamantului, un atare efect nu se putea produce, din moment ce noua reglementare juridică a constituit obiect al reglementării printr-o ordonanță guvernamentală având caracterul unei legi ordinare, inferioare celei conținute în Legea nr. 80/1995, care este o lege organică. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125/F/C din 11 octombrie 2004, a admis acțiunea și a desființat actul administrativ-jurisdicțional atacat.

Instanța a reținut că de la data emiterii Decretului Prezidențial nr. 586/1996, au intervenit „mai multe evenimente legislative referitoare la drepturile acordate reclamantului prin distincția acordată și legea statutului militarilor, precum acela al abrogării acestui beneficiu printr-o ordonanță, ce ulterior a fost respinsă”. Că, în privința abrogării, art. 60 pct. 3 din Legea nr. 24/2000, stabilește principiul conform căruia, înlăturarea unei dispoziții are întotdeauna caracter definitiv, fiind inadmisibil ca prin abrogarea unui act care la rândul său, a abrogat o dispoziție anterioară, să se repună în vigoare actul normativ inițial. S-a concluzionat că, întrucât O.G. nr. 73/1993 a fost respinsă de Parlamentul României, abrogarea dispusă de acest act normativ în privința dreptului reclamantului nu a dobândit un caracter definitiv, fiind, deci, aplicabilă excepția invocată prin acțiune.

Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Argeș. În cadrul unei critici ce se regăsește în ambele recursuri, cele două autorități publice recurente au susținut că prima instanță a interpretat în mod greșit normele juridice aplicabile în speță și că în realitate, abrogarea dispusă prin O.G. nr. 73/1999, cu privire la dispozițiile care i-au conferit reclamantului, dreptul pretins, are caracter definitiv. Ținând seama de această împrejurare, recurentele au cerut admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de P.G., ca neîntemeiată. Critica este întemeiată. Prin dispozițiile art. 86 din O.G.

nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, au fost în adevăr, abrogate mai multe acte normative sau prevederi ale unor asemenea acte, inclusiv art. 9 lit. c) și art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155/20.04.1995). Totodată, au fost abrogate prevederile art. 7, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (1), referitoare la neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii, precum și cele ale art. 23 lit. a) din O.G. nr. 7/1998, privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale (M. Of.

nr. 34/29.01.1998). Ulterior, dispozițiile actului normativ nu s-au mai aplicat ca urmare a abrogării lor exprese prin O.G. nr. 7/2001. O.G. nr. 73/1999 a fost respinsă, însă, prin Legea nr. 206/2002. Curtea de Apel Pitești a considerat că prin această soluție legislativă, abrogarea expresă dispusă anterior prin O.G. nr. 7/2001, în privința dreptului conferit reclamantului de Legea nr. 80/1995, nu a dobândit un caracter definitiv. Concluzia instanței este eronată, pentru că respingerea prin lege a O.G. nr. 73/1999, s-a realizat după abrogarea acestui act normativ și ca atare, măsura respectivă nu a produs nici un efect, de vreme ce legea dispune doar pentru viitor și nu se putea respinge un act normativ care fusese deja abrogat.

Rezultă prin urmare, că abrogarea dispusă prin O.G. nr. 73/1999, în privința dreptului invocat de reclamantul P.G. are un caracter definitiv și în consecință, pe baza acestei constatări, se impunea respingerea acțiunii. Neprocedând în modul arătat și admițând totuși acțiunea, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursurile declarate de pârâți și a fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 125/F/C din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul P.G., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.