ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 208/F-CONT din 16 martie

2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M.

împotriva Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999, pronunțată în dosarul nr.

1277/R/1999 (conexat la dosarul nr. 645/COM/2005) al Curții de Apel Pitești.

La data de 4 ianuarie

2011, V.M. a solicitat revizuirea Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată

împotriva pârâtului Ministerului de Interne, având ca obiect anularea Ordinului

nr. 11/01/957/1991 privind trecerea în rezervă a reclamantului arătându-se că

s-a reținut în esență legalitatea actului administrativ atacat, pentru

săvârșirea unei fapte contravenționale la regimul circulației rutiere, cu

încălcarea disciplinei militare, incompatibilă cu calitatea sa de ofițer.

Revizuentul a

susținut că la data de 16 decembrie 2010 a intrat în posesia Ordinului

rezolutiv al Ministerului de Interne, emis la data de 30 mai 1994, prin care

s-a dispus reîncadrarea sa în funcție, ceea ce înseamnă că Ordinul nr.

11/01/957/1991 a fost revocat, încetându-și efectele.

A apreciat că înscrisul

menționat constituie un act nou în sensul art. 322 pct. 4 C. proc. civ.,

reținut de partea potrivnică, pe care nu l-a putut înfățișa dintr-o împrejurare

mai presus de voința sa, determinant pentru soluționarea cauzei.

Analizând cererea de

revizuire, formulată de V.M., Curtea a reținut următoarele:

Prin Ordinul nr.

11/01/957/1999, revizuentul - ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție

Județean Argeș - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea Regulamentului

disciplinei militare, respectiv art. 78 lit. a), b), c) și d), motivat de

faptul că la data de 13 februarie 1991, în perioada concediului de odihnă,

circulând cu autovehiculul proprietate personală sub influența alcoolului, a

lovit un alt autovehicul, a părăsit locul accidentului și a avut o atitudine

necuviincioasă față de subofițerii de la serviciul de circulație.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 76/FC din 2 iunie 1999 a respins acțiunea prin care s-a solicitat

anularea actului administrativ de trecere în rezervă.

S-a stabilit că

motivul de revizuire indicat de V.M. îl reprezintă cel prevăzut în dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuentul a invocat

drept înscris nou și doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

raportul șefului Direcției personal către Ministrul de interne, nedatat, în

copie, ce poartă o rezoluție parțial lizibilă, de asemenea fără dată, care ar

putea fi înțeleasă ca însemnând „dispun reîncadrarea”.

În altă ordine de

idei, s-a reținut că potrivit art. 324 alin. (4), termenul de revizuire în

acest caz, este de o lună din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se

invocă, revizuentul susținând că a luat cunoștință de actul la care se referă,

la data de 16 decembrie 2010.

Curtea,verificând

procesul-verbal întocmit la această dată, la sediul Inspectoratului de Poliție

al Județului Argeș, în care s-a consemnat eliberarea unei copii de pe

documentele desecretizate prin Sentința nr. 396/CAF din 9 aprilie 2010

revizuentului, a reținut că înscrisul în discuție nu este menționat.

Astfel, s-a

concluzionat că în funcție de data emiterii acestui document, 30 mai 1994,

revizuentul a formulat tardiv cererea.

Pe de altă parte, s-a

mai apreciat că înscrisul nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Împotriva Sentinței

nr. 208 din 16 martie 2011 a secției contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel Pitești a declarat recurs V.M.

Recurentul și-a

întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pe cele ale art.

304 pct. 9 C. proc. civ. criticând, în esență, soluția pronunțată pentru că pe

de o parte nu s-au pus în discuția părților excepțiile de inadmisibilitate și

de tardivitate invocate de intimatul Ministerul Administrației și Internelor

prin întâmpinare, deși acest lucru era obligatoriu conform art. 137 C. proc.

civ., iar pe de altă parte pentru greșita dezlegare dată cererii de revizuire.

Sub acest din urmă aspect recurentul a cerut instanței de control judiciar să

verifice cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., reiterând că în procesul-verbal din 16 decembrie 2010 încheiat

la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș nu este precizat

Ordinul rezolutiv al ministrului de interne în care există mențiunea „dispun

reîncadrarea”, dar dubiile instanței de fond privind documentul certificat

pentru conformitate se puteau lămuri dacă s-ar fi acordat un scurt termen

pentru a se face demersuri în vederea obținerii unor copii de mai bună

calitate.

Prin întâmpinare,

Ministerul Administrației și Internelor a apreciat că sentința pronunțată în

revizuire este temeinică și legală, fiind evident că înscrisul invocat de

recurentul-revizuent nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, în mod corect s-a constatat că nu au fost respectate, de altfel, nici

dispozițiile art. 324 alin. (4) C. proc. civ. privind termenul în care se poate

formula o cerere de revizuire în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare pentru

cele ce vor fi punctate în continuare:

În privința

nerespectării dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. care stabilesc că excepțiile

de procedură se soluționează cu prioritate, critica este neîntemeiată, deoarece

așa cum se poate observa sub aspectul termenului în care a fost formulată

cererea de revizuire a Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999 instanța a apelat

doar în subsidiar la motivarea și pe aspectul tardivității față de prevederile

art. 324 alin. (4) C. proc. civ.

Soluția pronunțată nu

vizează respingerea ca tardivă a cererii, ci respingerea ca nefondată a cererii

de revizuire.

Relativ la „excepția

inadmisibilității” ridicată de intimatul Ministerul Administrației și

Internelor, este necesar a se arăta că inadmisibilitatea nu este invocată

practic ca și excepție procedurală ci ca și modalitate de respingere a cererii

de revizuire în condițiile în care jurisprudența în materie a statuat că atunci

când sentința a cărei retractare se solicită nu evocă fondul, soluția care se

impune este aceea a respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul

art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

În abordarea sa

Curtea de Apel nu s-a referit la acest punct de vedere, acordând atenție

motivului concret de revizuire prevăzut la pct. 5 al art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. din perspectiva înscrisului indicat, respectiv a raportului șefului

Direcției personal către ministrul de interne, nedatat și care poartă o

rezoluție parțial lizibilă, deasemenea nedatată.

Revizuirea a fost

cerută în cauză în temeiul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. și nu art. 322

pct. 4 C. proc. civ. cum a indicat din eroare revizuentul.

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri”: precizând

la pct. 5 „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere”.

Din modul în care

este reglementată această cale extraordinară de atac, de retractare rezultată

în mod clar că în cazul unei hotărâri date de o instanță de recurs, ea se poate

exercita numai dacă această hotărâre evocă fondul; evocarea fondului este o

condiție generală de admisibilitate care dacă este depășită se poate trece la

verificarea condițiilor de admisibilitate speciale, corespunzătoare cazurilor

de la pct. 1 la pct. 10 din art. 322 C. proc. civ.

Prin art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. se stabilește că „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Față de acest text

legal, se observă că în speță cererea de revizuire a Sentinței nr. 76/FC din 3

iunie 1999 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă, atât a

neîndeplinirii condiției generale de admisibilitate amintite mai înainte

(evocarea fondului) cât și a neîndeplinirii condiției de admisibilitate

corespunzătoare pct. 5 al textului legal incident.

Sub acest ultim

aspect se constată că analiza Curții de Apel este corectă și legală, în

condițiile în care înscrisul la care se referă revizuentul nu este un înscris

doveditor în accepțiunea dată de legiuitor.

Văzând că nu există

motive pentru casarea/modificarea sentinței pronunțate în revizuire și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de V.M. împotriva Sentinței nr. 208/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.