ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 208/F-CONT din 16 martie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999, pronunțată în dosarul nr. 1277/R/1999 (conexat la dosarul nr. 645/COM/2005) al Curții de Apel Pitești. La data de 4 ianuarie 2011, V.M.

a solicitat revizuirea Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerului de Interne, având ca obiect anularea Ordinului nr. 11/01/957/1991 privind trecerea în rezervă a reclamantului arătându-se că s-a reținut în esență legalitatea actului administrativ atacat, pentru săvârșirea unei fapte contravenționale la regimul circulației rutiere, cu încălcarea disciplinei militare, incompatibilă cu calitatea sa de ofițer. Revizuentul a susținut că la data de 16 decembrie 2010 a intrat în posesia Ordinului rezolutiv al Ministerului de Interne, emis la data de 30 mai 1994, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcție, ceea ce înseamnă că Ordinul nr. 11/01/957/1991 a fost revocat, încetându-și efectele.

A apreciat că înscrisul menționat constituie un act nou în sensul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., reținut de partea potrivnică, pe care nu l-a putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, determinant pentru soluționarea cauzei. Analizând cererea de revizuire, formulată de V.M., Curtea a reținut următoarele: Prin Ordinul nr. 11/01/957/1999, revizuentul - ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Argeș - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea Regulamentului disciplinei militare, respectiv art. 78 lit. a), b), c) și d), motivat de faptul că la data de 13 februarie 1991, în perioada concediului de odihnă, circulând cu autovehiculul proprietate personală sub influența alcoolului, a lovit un alt autovehicul, a părăsit locul accidentului și a avut o atitudine necuviincioasă față de subofițerii de la serviciul de circulație.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 76/FC din 2 iunie 1999 a respins acțiunea prin care s-a solicitat anularea actului administrativ de trecere în rezervă. S-a stabilit că motivul de revizuire indicat de V.M. îl reprezintă cel prevăzut în dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Revizuentul a invocat drept înscris nou și doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., raportul șefului Direcției personal către Ministrul de interne, nedatat, în copie, ce poartă o rezoluție parțial lizibilă, de asemenea fără dată, care ar putea fi înțeleasă ca însemnând „dispun reîncadrarea”.

În altă ordine de idei, s-a reținut că potrivit art. 324 alin. (4), termenul de revizuire în acest caz, este de o lună din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă, revizuentul susținând că a luat cunoștință de actul la care se referă, la data de 16 decembrie 2010. Curtea,verificând procesul-verbal întocmit la această dată, la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, în care s-a consemnat eliberarea unei copii de pe documentele desecretizate prin Sentința nr. 396/CAF din 9 aprilie 2010 revizuentului, a reținut că înscrisul în discuție nu este menționat. Astfel, s-a concluzionat că în funcție de data emiterii acestui document, 30 mai 1994, revizuentul a formulat tardiv cererea.

Pe de altă parte, s-a mai apreciat că înscrisul nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva Sentinței nr. 208 din 16 martie 2011 a secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a declarat recurs V.M. Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pe cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând, în esență, soluția pronunțată pentru că pe de o parte nu s-au pus în discuția părților excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate invocate de intimatul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare, deși acest lucru era obligatoriu conform art. 137 C. proc. civ., iar pe de altă parte pentru greșita dezlegare dată cererii de revizuire.

Sub acest din urmă aspect recurentul a cerut instanței de control judiciar să verifice cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., reiterând că în procesul-verbal din 16 decembrie 2010 încheiat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș nu este precizat Ordinul rezolutiv al ministrului de interne în care există mențiunea „dispun reîncadrarea”, dar dubiile instanței de fond privind documentul certificat pentru conformitate se puteau lămuri dacă s-ar fi acordat un scurt termen pentru a se face demersuri în vederea obținerii unor copii de mai bună calitate. Prin întâmpinare, Ministerul Administrației și Internelor a apreciat că sentința pronunțată în revizuire este temeinică și legală, fiind evident că înscrisul invocat de recurentul-revizuent nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Totodată, în mod corect s-a constatat că nu au fost respectate, de altfel, nici dispozițiile art. 324 alin. (4) C. proc. civ. privind termenul în care se poate formula o cerere de revizuire în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare: În privința nerespectării dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. care stabilesc că excepțiile de procedură se soluționează cu prioritate, critica este neîntemeiată, deoarece așa cum se poate observa sub aspectul termenului în care a fost formulată cererea de revizuire a Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999 instanța a apelat doar în subsidiar la motivarea și pe aspectul tardivității față de prevederile art. 324 alin. (4) C. proc.

civ. Soluția pronunțată nu vizează respingerea ca tardivă a cererii, ci respingerea ca nefondată a cererii de revizuire. Relativ la „excepția inadmisibilității” ridicată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor, este necesar a se arăta că inadmisibilitatea nu este invocată practic ca și excepție procedurală ci ca și modalitate de respingere a cererii de revizuire în condițiile în care jurisprudența în materie a statuat că atunci când sentința a cărei retractare se solicită nu evocă fondul, soluția care se impune este aceea a respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. În abordarea sa Curtea de Apel nu s-a referit la acest punct de vedere, acordând atenție motivului concret de revizuire prevăzut la pct. 5 al art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. din perspectiva înscrisului indicat, respectiv a raportului șefului Direcției personal către ministrul de interne, nedatat și care poartă o rezoluție parțial lizibilă, deasemenea nedatată. Revizuirea a fost cerută în cauză în temeiul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. și nu art. 322 pct. 4 C. proc. civ. cum a indicat din eroare revizuentul. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri”: precizând la pct. 5 „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din modul în care este reglementată această cale extraordinară de atac, de retractare rezultată în mod clar că în cazul unei hotărâri date de o instanță de recurs, ea se poate exercita numai dacă această hotărâre evocă fondul; evocarea fondului este o condiție generală de admisibilitate care dacă este depășită se poate trece la verificarea condițiilor de admisibilitate speciale, corespunzătoare cazurilor de la pct. 1 la pct. 10 din art. 322 C. proc. civ. Prin art. 326 alin. (3) C. proc. civ. se stabilește că „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Față de acest text legal, se observă că în speță cererea de revizuire a Sentinței nr. 76/FC din 3 iunie 1999 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă, atât a neîndeplinirii condiției generale de admisibilitate amintite mai înainte (evocarea fondului) cât și a neîndeplinirii condiției de admisibilitate corespunzătoare pct. 5 al textului legal incident. Sub acest ultim aspect se constată că analiza Curții de Apel este corectă și legală, în condițiile în care înscrisul la care se referă revizuentul nu este un înscris doveditor în accepțiunea dată de legiuitor. Văzând că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței pronunțate în revizuire și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de V.M. împotriva Sentinței nr. 208/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.