ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3038/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.D.F.E.E.E.M. SA, sucursala Vaslui, a chemat în judecată pe pârâta sucursala Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 378.810.853 lei, reprezentând penalități. În motivarea cererii, reclamanta arată că între părți s-a încheiat contractul din 8 februarie 2002 ce a expirat la data de 31 decembrie 2001 în baza căruia a furnizat pârâtei energie electrică la locul de consum C.T. Vaslui.

Pârâta nu a achitat la scadență contravaloarea energiei electrice consumate, astfel că, în baza clauzei penale la contract, reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 378.810.853 lei conform factorilor din 21 ianuarie 2002 în valoare de 13.301.610 lei, 22 februarie 2002 în valoare de 54.645.788 lei, 28 martie 2002 în valoare de 156.718.980 lei și 31 martie 2002 în valoare de 155.144.475 lei și a încercat concilierea directă prin adresa nr. 9108 din 5 septembrie 2002, dar pârâta nu a dat curs invitației. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece a funcționat ca subunitate fără personalitate juridică și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC T.V.

SA. Prin sentința nr. 1763 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Vaslui a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.D.F.E.E.E.M. SA, sucursala Vaslui și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 378.810.853 lei cu titlu de penalități și 18.621.217 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că prin H.G. nr. 1089/2001, s-a reorganizat SC T.V. SA, dispunându-se desprinderea din sucursala Iași a uzinei T.V. ce s-a constituit în SC T.V. SA. Prin H.G. 104/2002, patrimoniul sucursalei Iași, a fost dat în administrare C.L. Iași, care a înființat o nouă societate, C. Iași. În pasivul transmis uzinei T.V. nu a fost cuprinsă suma de 378.810.853 lei penalități, astfel că a fost respinsă excepția invocată de pârâtă privind lipsa calității procesuale pasive.

Cu privire la plata penalităților, creditorul are dreptul, potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ., de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare reprezentând penalități de întârziere în temeiul art. 15 alin. (1) din contract. Pârâta SC C. SA a declarat apel împotriva sentinței nr. 1763 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Vaslui, a susținut că prin documentația depusă la dosarul cauzei, a dovedit că patrimoniul sucursalei Iași a fost divizat și predat pe bază de protocol uzinei T.V., constituită ca societate comercială cu personalitate juridică sub denumirea de SC T.V.

Instanța a încălcat principiul răspunderii proporționale, prevăzută de art. 245 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia, în cazul divizării, atât societatea divizată cât și societatea nou înființată trebuie să răspundă pentru partea din obligațiile preluate și eronat s-a susținut că în evidența recurentei la data de 1 ianuarie 2002, nu erau decât facturile de energie electrică și nu și cele de penalități, care au fost emise ulterior datei de 1 septembrie 2002. Curtea de Apel Iași a pronunțat decizia nr. 20 din 9 februarie 2004, prin care a respins apelul formulat de SC C. SA, reținând că pârâta SC C. SA este titular de contract de furnizare a energiei electrice, din 8 februarie 2000, încheiat cu SC F.D.F.E.E.E.M.

SA, sucursala Vaslui, că la art. 15 din contract se află clauza penală în baza căreia reclamanta a calculat penalități de întârziere și a emis facturi. Prin actul de divizare din 2 aprilie 2002, s-a transmis doar obligația de plată a facturilor în sumă de 1.869.546.485 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate, penalitățile nefiind cuprinse în pasivul transmis uzinei T.V., nefiind respectate dispozițiile art. 49 din decretul nr. 31/1954, ceea ce a dus la menținerea ca debitoare a pârâtei SC C. SA și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 20 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând casarea, în temeiul art. 304 C. proc.

civ. În motivarea recursului, pârâta a susținut că neîntemeiat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, atâta timp cât obligația de plată a fost predată altui debitor, SC T.V. SA. De asemenea s-a mai susținut că s-a încălcat principiul răspunderii proporționale prevăzut de art. 245 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia, în cazul divizării, cele două societăți, atât societatea divizată cât și societatea nou înființată trebuie să răspundă pentru partea din obligațiile preluate și că la data de 1 ianuarie 2002, când s-a încheiat protocolul de predare-primire, în evidența pârâtei nu erau decât facturile de energie electrică și nu și cele de penalizări, care au fost emise ulterior datei de 1 ianuarie 2002. Recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente: - SC C. SA nu a făcut dovada că a transmis obligația de plată a penalităților către SC T.V.

SA, prin actul de divizare din 2 aprilie 2002 s-a transmis doar obligația de plată a facturilor în sumă de 1.869.546.485 lei, reprezentând contravaloare energie electrică furnizată; - protocolul a fost încheiat la data de 1 aprilie 2002, când erau emise facturile pentru plata sumei de 378.810.853 lei, reprezentând penalități, iar obligația de plată a penalităților nu a fost preluată de SC T.V. SA, protocolul s-a încheiat în baza acordului părților, nefiind încălcat principiul răspunderii proporționale, prevăzut de art. 245 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Față de cele de mai sus, se constată că instanța în mod justificat a respins cererea de introducere în cauză a SC T.V. SA, criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA, împotriva deciziei nr. 20 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.