ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3855/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3855/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 30 iunie 2003 sub nr. 6630/2003,
reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâții F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA,
O.R.C.B. (A.V.A.S.), și S.R. prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței
obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 5.346.247.400 lei din totalul
de 9.495.047.400 lei, reprezentând contravaloarea a 91.545 unități de fond,
capital investit și a daunelor compensatorii și moratorii aferente, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că, la 15 mai 2000, a efectuat depunerea pentru 89.045
unități de fond prin carnetul nr. 221010003730, iar la data de 4 noiembrie 1999
a efectuat o altă depunere pentru 2.500 unități de fond prin carnetul nr. 221010027820.
La data de 22 mai 2000
reclamantul a formulat cerere de răscumpărare pentru unitățile de fond
deținute, însă cererea sa nu a fost onorată.
La data formulării cererii
de răscumpărare, o unitate de fond valora 103.720 lei, astfel că valoarea
totală care i se cuvenea reclamantei pentru unitățile de fond deținute este de
9.495.047.400 lei.
De la data formulării cererii
de răscumpărare, F.N.I. a intrat în imposibilitate de plată, fapt general
notoriu.
Între F.N.I., societatea de
administrare a acestuia S.I. și C.E.C. s-a încheiat contractul de fidejusiune –
cauțiune nr. 2205/1042 din 6 decembrie 1999, contract declarat valabil de
Curtea Supremă de Justiție prin decizii definitive și irevocabile.
Conform art. 1.1. din acest
contract, C.E.C. își asumă răspunderea și garantează valoarea plății de
răscumpărare a titlurilor de participare din ziua formulării cererii de
răscumpărare și își recuperează banii plătiți în calitate de garant de activele
S.I., conform art. 5.2 din contract.
Pârâtele A.V.A.S., SC S.I. SA,
C.E.C. SA și S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția
prematurității cererii, argumentând că reclamantul nu a parcurs procedura
prealabilă a concilierii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 187/
E din 22 iulie 2003, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței teritoriale
și a declinat cauza la Tribunalul București, secția comercială, sub nr. 14412
din 8 august 2003.
Prin încheierea de ședință din
1 aprilie 2004 instanța a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția
prematurității cererii ca neîntemeiate, întrucât reclamantul și-a timbrat
cererea corespunzător.
În ceea ce privește excepția
prematurității acțiunii instanța de fond a reținut că, anterior promovării
acțiunii, reclamantul a chemat în judecată pârâții pe calea somației de plată
pentru a fi somați să-și plătească suma de 12.182.145.814 lei, cerere respinsă
prin sentința civilă nr. 1770 din 28 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul
Iași, în dosarul nr. 14680/2002.
S-a concluzionat că
finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea procedurii concilierii
directe prealabile prevăzute de articolul 720
1
C. proc. civ.,
respectiv soluționarea litigiilor pe cale amiabilă, nu s-a putut realiza.
În ceea ce privește excepțiile
lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității
procesuale pasive a pârâtelor au fost unite cu fondul.
Prin încheierea de ședință
din 30 mai 2005, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 14412/2003 la
dosarul nr. 2293/2005, disjuns din dosarul nr. 5079/2001.
Prin încheierea de la 27
iunie 2005, reclamantul a solicitat ca reactualizarea sumei pretinse să se facă
începând cu 2 iunie 2000.
Prin sentința comercială nr.
917 din 13 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
s-a admis în parte cererea precizată și, ca o consecință, s-a respins ca
neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; s-a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C.E.C. SA și
Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins cererea introdusă împotriva
pârâtelor C.E.C. SA și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introduse
împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-au respins ca
neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și SC S.I.
SA; au fost obligați pârâții F.N.I., SC S.I. SA și A.V.A.S., în solidar, către
reclamant la plata sumei de 5.346.247.400 ROL, actualizată de la 2 iunie 2000, la
data plății; și la 101.607.474 ROL reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 620 din 5
decembrie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul pârâtei A.V.A.S.
declarat împotriva sentinței menționate și a schimbat în tot sentința, în
sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă,
respingând, totodată, ca neîntemeiat apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs în termen reclamantul B.C. solicitând admiterea recursului și
modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței
instanței de fond.
În motivarea recursului său,
întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul
critică decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a prevederilor art. 720
1
C. proc. civ., arătând că anterior promovării acțiunii a formulat cerere în
somație de plată prin care a înștiințat părțile despre pretențiile pe care le
au și care fac obiectul și al prezentei cauze. În cadrul somației de plată
instanța a comunicat părților din prezenta cauză pretențiile reclamantului față
de acesta.
Recurentul susține că a
formulat și alte cereri în dosarul nr. 22156/2002 al Judecătoriei Iași și
dosarul nr. 357/2003 al Tribunalului Iași în care intimații din prezentul dosar
au cunoscut pretențiile reclamantului și și-au făcut cunoscută poziția, în
sensul că nu sunt de acord cu aceste pretenții.
Examinând recursul
reclamantului prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta
este fondat.
Instanța de apel a pronunțat
decizia atacată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 720
1
C.
proc. civ., atunci când admițând apelul pârâtei A.V.A.S. a respins cererea de
chemare în judecată ca prematur introdusă (este de menționat că o acțiune se
respinge pentru încălcarea prevederilor art. 720
1
C. proc. civ., ca
inadmisibilă și nu ca prematur introdusă.
Aceasta, întrucât scopul
procedurii de conciliere prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., a
fost atins prin procedura somației de plată inițiată anterior de reclamant și
finalizată prin respingerea cererii prin Ordonanța nr. 1770/2002 a Tribunalului
Iași. În această procedură părțile, aceleași din prezentul dosar, au cunoscut
pretențiile reclamantului, temeiurile și documentele pe care se întemeiază.
Mai mult, litigiile de felul
celui prezent s-au bucurat de o notorietate publică cu implicații sociale ample
în care era binecunoscută poziția procesuală a părților, a pretențiilor și
poziției lor juridice reciproce în raport de prăbușirea F.N.I.
În plus, reclamantul a făcut
cunoscute pretențiile sale părților și cu ocazia altor litigii iar la 20
octombrie 2003 a încercat chiar o conciliere directă cu SC S.I. SA, conform
procesului – verbal încheiat cu acea ocazie și în care se face trimitere
expresă și la prevederile art. 720
1
C. proc. civ.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează ca, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc.
civ., să admită recursul reclamantului, să caseze decizia instanței de apel și
să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va examina apelul
pârâtei A.V.A.S. sub aspectul celorlalte motive invocate și care nu au mai fost
examinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 620 din 5 decembrie 2006 a Curții de
Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2007.