ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3855/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 30 iunie 2003 sub nr. 6630/2003, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâții F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA, O.R.C.B. (A.V.A.S.), și S.R. prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 5.346.247.400 lei din totalul de 9.495.047.400 lei, reprezentând contravaloarea a 91.545 unități de fond, capital investit și a daunelor compensatorii și moratorii aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la 15 mai 2000, a efectuat depunerea pentru 89.045 unități de fond prin carnetul nr. 221010003730, iar la data de 4 noiembrie 1999 a efectuat o altă depunere pentru 2.500 unități de fond prin carnetul nr. 221010027820. La data de 22 mai 2000 reclamantul a formulat cerere de răscumpărare pentru unitățile de fond deținute, însă cererea sa nu a fost onorată. La data formulării cererii de răscumpărare, o unitate de fond valora 103.720 lei, astfel că valoarea totală care i se cuvenea reclamantei pentru unitățile de fond deținute este de 9.495.047.400 lei. De la data formulării cererii de răscumpărare, F.N.I. a intrat în imposibilitate de plată, fapt general notoriu.

Între F.N.I., societatea de administrare a acestuia S.I. și C.E.C. s-a încheiat contractul de fidejusiune – cauțiune nr. 2205/1042 din 6 decembrie 1999, contract declarat valabil de Curtea Supremă de Justiție prin decizii definitive și irevocabile. Conform art. 1.1. din acest contract, C.E.C. își asumă răspunderea și garantează valoarea plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua formulării cererii de răscumpărare și își recuperează banii plătiți în calitate de garant de activele S.I., conform art. 5.2 din contract. Pârâtele A.V.A.S., SC S.I. SA, C.E.C. SA și S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția prematurității cererii, argumentând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă a concilierii și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 187/ E din 22 iulie 2003, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza la Tribunalul București, secția comercială, sub nr. 14412 din 8 august 2003. Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2004 instanța a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția prematurității cererii ca neîntemeiate, întrucât reclamantul și-a timbrat cererea corespunzător. În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii instanța de fond a reținut că, anterior promovării acțiunii, reclamantul a chemat în judecată pârâții pe calea somației de plată pentru a fi somați să-și plătească suma de 12.182.145.814 lei, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 1770 din 28 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 14680/2002.

S-a concluzionat că finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea procedurii concilierii directe prealabile prevăzute de articolul 720 1 C. proc. civ., respectiv soluționarea litigiilor pe cale amiabilă, nu s-a putut realiza. În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor au fost unite cu fondul. Prin încheierea de ședință din 30 mai 2005, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 14412/2003 la dosarul nr. 2293/2005, disjuns din dosarul nr. 5079/2001.

Prin încheierea de la 27 iunie 2005, reclamantul a solicitat ca reactualizarea sumei pretinse să se facă începând cu 2 iunie 2000. Prin sentința comercială nr. 917 din 13 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea precizată și, ca o consecință, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C.E.C. SA și Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins cererea introdusă împotriva pârâtelor C.E.C. SA și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

și SC S.I. SA; au fost obligați pârâții F.N.I., SC S.I. SA și A.V.A.S., în solidar, către reclamant la plata sumei de 5.346.247.400 ROL, actualizată de la 2 iunie 2000, la data plății; și la 101.607.474 ROL reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 620 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul pârâtei A.V.A.S. declarat împotriva sentinței menționate și a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă, respingând, totodată, ca neîntemeiat apelul reclamantului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul B.C. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul critică decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., arătând că anterior promovării acțiunii a formulat cerere în somație de plată prin care a înștiințat părțile despre pretențiile pe care le au și care fac obiectul și al prezentei cauze. În cadrul somației de plată instanța a comunicat părților din prezenta cauză pretențiile reclamantului față de acesta. Recurentul susține că a formulat și alte cereri în dosarul nr. 22156/2002 al Judecătoriei Iași și dosarul nr. 357/2003 al Tribunalului Iași în care intimații din prezentul dosar au cunoscut pretențiile reclamantului și și-au făcut cunoscută poziția, în sensul că nu sunt de acord cu aceste pretenții.

Examinând recursul reclamantului prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este fondat. Instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., atunci când admițând apelul pârâtei A.V.A.S. a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă (este de menționat că o acțiune se respinge pentru încălcarea prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă și nu ca prematur introdusă. Aceasta, întrucât scopul procedurii de conciliere prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., a fost atins prin procedura somației de plată inițiată anterior de reclamant și finalizată prin respingerea cererii prin Ordonanța nr. 1770/2002 a Tribunalului Iași.

În această procedură părțile, aceleași din prezentul dosar, au cunoscut pretențiile reclamantului, temeiurile și documentele pe care se întemeiază. Mai mult, litigiile de felul celui prezent s-au bucurat de o notorietate publică cu implicații sociale ample în care era binecunoscută poziția procesuală a părților, a pretențiilor și poziției lor juridice reciproce în raport de prăbușirea F.N.I. În plus, reclamantul a făcut cunoscute pretențiile sale părților și cu ocazia altor litigii iar la 20 octombrie 2003 a încercat chiar o conciliere directă cu SC S.I. SA, conform procesului – verbal încheiat cu acea ocazie și în care se face trimitere expresă și la prevederile art. 720 1 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., să admită recursul reclamantului, să caseze decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va examina apelul pârâtei A.V.A.S. sub aspectul celorlalte motive invocate și care nu au mai fost examinate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 620 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.