ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3827/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3827/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.V. a chemat în

judecată pe pârâții F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA, C.N.V.M., A.V.A.S. și

MINISTERUL FINANȚELOR, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sumei

de 1.372.074.000 lei reprezentând contravaloarea a 14.907 unități de fond

capital investit, pe care nu a putut-o retrage conform „Prospectului” de ofertă

publică autorizat de C.N.V.M.

Prin cererea de intervenție

în interes propriu, intervenientul P.G. a solicitat acelorași pârâte plata

sumei de 354.060.100 lei reprezentând contravaloarea a 4910 unități de fond,

capital investit, nerăscumpărat la data de 22 mai 2000.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 1888 din 25 aprilie 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenientului a

admis în parte acțiunea precizată și cererea de intervenție precizată obligând

pe pârâți în solidar la plata sumei de 3.220.257.185 lei reprezentând

contravaloarea unităților de fond reactualizată la 31 ianuarie 2005, către

reclamant, și la 823.387.255 lei contravaloarea unităților de fond

reactualizată la aceeași dată către intervenient, a respins acțiunea și cererea

de intervenție împotriva pârâtelor C.E.C. și C.N.V.M. și a obligat F.N.I., SC S.I.

SA și A.V.A.S. la 94.602.537 lei cheltuieli de judecată către reclamant și la

53.457.945 lei către intervenient.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că potrivit Legii nr. 333/2007 A.V.A.B. a preluat toate drepturile

și obligațiile C.E.C. iar C.N.V.M. prin decizia nr. 159 din 15 septembrie 1995 a autorizat oferta publică continuă a F.N.I., acestor două părți lipsindu-le calitatea

procesuală pasivă.

În privința obligației de

plată a unităților de fond, capital investit, s-a reținut că prin capitolele

„Retragerea din Fond” și „Factorii de Risc” se prevedea obligația F.N.I. să

onoreze în cel mult 10 zile lucrătoare cererea de răscumpărare a unităților de

fond și obligația de a returna, depunătorului în orice condiții capitalul

inițial investit. Pârâtele S.I. SA, C.E.C. și F.N.I. răspund solidar ca urmare

a contractului de fidejusiune intervenit.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 622 din 5 decembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului,

considerând că singura parte ce putea invoca lipsa de procedură era cea

prejudiciată respectiv F.N.I., ce nu a formulat calea de atac, contractul de

fidejusiune a C.E.C. și SC S.I. a fost declarat valabil prin hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a răspuns motivului referitor la procedura viciată cu

pârâta F.N.I., acesta neexercitând calea de atac întrucât nu i s-a comunicat

sentința tribunalului, a respins greșit motivul referitor la îmbogățirea fără

justă cauză fără a dispune contraprestația obligării la plata unităților de

fond, transferul acestora către F.N.I., iar în privința autorității de lucru

judecat inexistența identității de părți obiect și cauză a condus la

soluționarea greșită a motivului privind valabilitatea contractului de

fidejusiune.

Instanța de apel a

soluționat greșit cererea de suspendare pentru existența unei cauze penale,

lipsa calității procesuale active a reclamanților și a calității procesuale

pasive a A.V.A.S., beneficiul de discuțiune și acoperirea riscului de

infracțiune.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente.

Prevederile art. 105 C.

proc. civ., stabilesc sancțiunea nulității actelor de procedură numai dacă prin

îndeplinirea cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent

s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

lor. Iar instanța de apel, în conformitate cu jurisprudența constantă în acest

sens, a considerat relevantă critica adusă sentinței tribunalului numai dacă

însăși partea vătămată de acea încălcare ataca actele procedurale întocmite.

Recurenta este în eroare și

atunci când critică decizia atacată referitor la îmbogățirea fără justă cauză. Prin

admiterea acțiunii și cererii de intervenție în interes personal, instanța de

fond a dat eficiența juridică cererilor de răscumpărare a unităților de fond

din 17 mai și respectiv 22 mai 2000, așa încât fiind în discuție retragerea din

invesție potrivit capitolului „Retragerea din Fond”, nu se mai putea avea în

vedere rămânerea ca titulari ai unităților de fond a acestora.

Instanța de apel a

soluționat judicios și critica privind valabilitatea contractului de

fidejusiune, speculativă și nefondată fiind critica deciziei atacate. Instanța

Supremă a constatat valabilitatea contractului de fidejusiune nr. 2205 din 6

decembrie 1999 încheiat între C.E.C. și F.N.I. prin care s-a garantat plata

valorii titlurilor de participare când se constată imposibilitatea de plată a F.N.I.,

C.E.C. a garantat astfel fondurile deschise de investiții necondiționat, iar la

data formulării cererilor de răscumpărare contractul nu era denunțat.

Dispozițiile procedurale

privind suspendarea judecății disting între cauzele de suspendare obligatorie (art.

242 și 243 C. proc. civ.) și cele de suspendare facultativă (art. 244 C. proc.

civ.) iar cererea formulată de recurentă avea în vedere o cauză penală care

chiar în legătură fiind cu atragerea răspunderii unor alte persoane nu era

obligatorie pentru instanță.

Greșit a fost criticată și

soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului și

intervenientului și a celei privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.

Calitatea procesuală (legitimatio

ad causam) presupune existența unei identități între persoana reclamantului și

aceea care este titular al dreptului în urma căruia s-a născut raportul juridic

dedus judecății și a identității între pârât și cel obligat în raportul

juridic.

Reclamantul și

intervenientul erau titulari ai dreptului izvorât din cumpărarea unităților de

fond a F.N.I. și care aveau opțiunea manifestată de altfel, la cerere, să vândă

aceluiași fond de investiții unitățile de fond cumpărate, acesta fiind în

esență raportul dedus judecății și care oferă calitatea procesuală activă.

Calitatea procesuală pasivă

a A.V.A.S. rezultă din Legea nr. 333/2001 (art. 14) prin care a preluat toate

drepturile și obligațiile C.E.C. rezultate din actele juridice încheiate cu F.N.I.

și S.I. SA, subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale C.E.C.

necondiționat de un eventual risc provenit din infracțiune.

Invocarea beneficiului de

discuțiune în materia obligațiilor comerciale garantate este prohibită de lege.

Prevederile art. 42 C. com., stabilesc în materie comercială regula

solidarității obligațiilor, dacă nu există stipulație contrară, iar cele ale art.

1662 C. civ., interdicția de a solicita beneficiul de discuțiune dacă

fidejusorul s-a obligat solidar cu datornicul sau a renunțat la acest

beneficiu. Fără o stipulație de renunțare la solidaritatea obligației, C.E.C.

și succesorul său A.V.A.S. nu pot invoca beneficiul de discuțiune.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 622 din 5

decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 622 din 5 decembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 noiembrie 2007.