ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3139/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5838 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei capacității de exercițiu, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată – formulată de reclamanta SC E. SRL cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâtele SC S.I. SA și A.V.A.S., ambele cu sediul social în București. S-a reținut în principal că reclamanta beneficiază de personalitate juridică, având capacitate procesuală de exercițiu, că în raport de temeiul juridic invocat în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 998 și urm. C. civ., SC E. SRL a justificat în dosar atât legitimarea procesuală activă cât și legitimarea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S.

și că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către A.V.A.S. apare ca neîntemeiată atâta vreme cât problema calificării răspunderii civile delictuale sau contractuale este o chestiune ce ține de fondul litigiului. Pe fondul cauzei s-a apreciat că reclamantul a avut calitatea de investitor F.N.I. deținând un număr de 9.904 unități de fond, aspect confirmat de pârâta SC S.I. SA și probat cu înscrisurile depuse la dosar. Raporturile născute ca urmare a exprimării de către reclamantă a voinței sale de a subscrie unități de fond la F.N.I. are o natură contractuală, guvernate de regulile specifice contractului de societate civilă și cele negociate de părți în lumina dispozițiilor art. 5 C. civ.

Răspunderea SC S.I. SA, ca administrator al fondului, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993 și a A.V.A.S. ca urmare a încheierii contractului de fidejusiune, are caracter contractual. Reclamantul a înțeles să invoce răspunderea civilă delictuală, învederând eroarea comună, cu valoare de lege, produsă de relația F.N.I. – C.E.C. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 572 din 20 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă SC E. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 5838 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că nu apare ca reclamanta să-și fi întemeiat acțiunea numai pe răspunderea civilă delictuală așa cum a susținut prima instanță. Astfel, după amânarea cauzei, în vederea satisfacerii timbrajului reclamanta a depus precizări ale acțiunii în cuprinsul cărora a învederat natura contractuală a litigiului, precizările comunicându-se și părților adverse în ședința publică din 13 februarie 2001. La următorul termen de judecată fixat pentru data de 20 martie 2001, reclamanta a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru. În ședința publică din 29 mai 2001 s-a dezbătut problema notelor scrise depuse de către reclamantă în combaterea susținerilor SC C.E.C.

SA din întâmpinare, note scrise apreciate de Tribunal ca fiind o modificare tardivă a acțiunii inițiale. Prin notele scrise depuse la dosar reclamanta a răspuns punctual cu privire la problemele invocate prin întâmpinare de către pârâta chemată inițial în judecată, SC C.E.C. SA și că aceste răspunsuri au evidențiat încă o dată poziția societății în legătură cu răspunderea contractuală pe care își întemeiază pretențiile. Deoarece soluția Tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamantei motivat de imposibilitatea invocării răspunderii civile delictuale, câtă vreme calea care trebuia urmată era cea a răspunderii contractuale echivalează cu o necercetare a fondului, devenind incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, care a criticat această hotărâre în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta A.V.A.S. a evocat împrejurarea că motivarea dată de instanța de apel este contradictorie, că nu s-a făcut nicio apreciere referitoare la tardivitatea precizării acțiunii, în realitate precizarea privind răspunderea contractuală fiind tardivă. De asemenea, instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra admisibilității precizării referitoare la răspunderea contractuală în situația în care fusese invocată deja răspunderea delictuală.

Intimata - reclamantă SC E. SRL București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei A.V.A.S. București, pentru următoarele considerente. Din conținutul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată la data de 28 noiembrie 2000, ulterior precizată, reclamantul SC E. SRL București a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 1.427.242.880 lei reprezentând contravaloarea a 9.904 unități de fond F.N.I., motivând că în conformitate cu dispozițiile pct. 4 din Prospectul de emisiune al fondului, adoptat de C.N.V.M.

se dorește exercitarea dreptului de retragere din fond. S-a mai arătat că SC C.E.C. SA s-a obligat în baza contractului de fidejusiune – cauțiune din 6 decembrie 1999 să garanteze răscumpărarea la valoarea la zi a unităților de fond ale investitorilor. Apare fără putere de tăgadă, că începând cu formularea acțiunii, în motivarea și cuprinsul căreia se regăsesc expres trimiterii la contractul părților și ulterior prin precizarea acțiunii și notele de ședință ale reclamantei, poziția procesuală a fost de a invoca ca temei de drept și răspunderea contractuală. Astfel, în concluziile scrise, reclamantul a expus cu maximă claritate că „acțiunea introductivă are ca temei juridic al cererii răspunderea contractuală”, fără a se renunța la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1073 și urm. C. civ.

Contrar susținerilor recurentei că precizările privind temeiul cererii de chemare în judecată au fost făcute tardiv și că instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra admisibilității precizării referitoare la răspunderea contractuală, a existat o preocupare constantă și o bună argumentare a instanței, care a lămurit și examinat minuțios fiecare demers juridic al reclamantei, ajungând la singura concluzie legală, aceea a incidenței dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.