ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Din plângerile formulate la 10 aprilie 2008 și 18 aprilie 2008 petiționarul B.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror N.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. susținând că, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a refuzat să îi trimită rezoluțiile din Dosarele nr. 2318/P/2006 și 2175/P/2006 ale acestei unități de parchet. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 608/P/2008 din 9 iunie 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror N.G., cu motivarea că faptele reclamate nu există.

Astfel s-a reținut că Dosarul nr. 2318/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost restituit la 18 septembrie 2008 pentru cercetare la Poliția Municipiului Giurgiu, iar Dosarul nr. 2175/P/2006 al aceluiași parchet a fost preluat pentru soluționare de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu fiind înregistrat sub nr. 85/P/2008 soluționat prin rezoluția din 9 aprilie 2008, aceasta fiind atacată de petiționar la Tribunalul Giurgiu unde cauza a fost înregistrată sub nr. 1165/122/2007. Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale față de prim procurorul N.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a formulat plângere petiționarul B.S. care a fost respinsă prin rezoluția nr. 977/II/2/2009 din 29 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a reținut că faptele reclamate nu există și că rezoluția de netrimitere în judecată a magistratului procuror este legală și temeinică. În contra soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționarul B.S. care a fost respinsă ca nefondată prin Sentința penală nr. 225 din 24 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză nu există indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. și că magistratul procuror reclamat și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu respectarea legii. Astfel s-a reținut că Dosarul nr. 2318/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost restituit la Poliția Municipiului Giurgiu - Biroul Poliției Urbane pentru cercetări.

Referitor la Dosarul nr. 2175/P/2006 al aceluiași parchet, privind pe N.A.P. - grefier la Judecătoria Giurgiu, cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu unde a fost magistratul sub nr. 85/P/2008, soluționat prin rezoluția din 9 aprilie 2008 atacată cu plângere de petiționar la procurorul ierarhic superior și la Tribunalul Giurgiu. Întrucât în cele două dosare de cercetare penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu nu a emis vreo soluție, care să impună obligația de comunicare, s-a apreciat că faptele reclamate nu există și așa fiind a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror reclamat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul B.S.

care invocând dispozițiile art. 385 1 alin. (1) pct. 21, 3, 4, 5, 9 și 10 C. proc. pen. a susținut că nu a fost citat legal pentru termenul la care s-a judecat cauza, că a existat un caz de necompatibilitate, că ședința nu a fost publică și că judecata a avut loc fără participarea procurorului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că instanța nu s-a pronunțat asupra faptelor invocate în actul de sesizare. S-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că petiționarul a fost legal citat pentru termenul din 24 august 2009 când s-a judecat plângerea sa, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare pe ușa locuinței destinatarului; la 28 iulie 2009 (dosar instanța de fond) și că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa petiționarului și în lipsa intimatului.

Se mai constată că instanța de fond a fost legal compusă, nerezultând existența vreunui caz de incompatibilitate din cele prevăzute de art. 46 - 49 C. proc. pen. De asemenea, se mai constată că Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul de ședință punând concluzii de respingere a plângerii petiționarului în cadrul ședinței publice din data menționată. Referitor la soluția de fond se constată că instanța a motivat hotărârea de respingere a plângerii, ea s-a pronunțat asupra susținerilor petiționarului, concluzionând că faptele reclamate nu există și că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Actele premergătoare efectuate în cauză au confirmat că în cele două dosare de cercetare penală la care petiționarul a făcut referire în plângerile sale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu nu a emis vreo rezoluție ori ordonanță de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale pentru care să existe obligația de comunicare a soluției stabilită de art. 228 alin. (6), 230 și 246 C. proc. pen. Astfel, cum s-a arătat mai sus, Dosarul nr. 23187/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost restituit organelor poliției pentru cercetare, iar Dosarul nr. 2175/P/2006 al aceleiași unități de parchet a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu la care s-a înregistrat și soluționat sub nr. 85/P/2008 din 9 aprilie 2008 - comunicată petiționarului.

În consecință, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror N.G. a fost corect menținută de prima instanță. Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate în recurs, Curtea, în baza art. 385 15 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.S. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.S. împotriva Sentinței penale nr. 225 din 24 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.