ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Din plângerile formulate la 10 aprilie 2008 și 18 aprilie

2008 petiționarul B.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistratului procuror N.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246 și 264 C. pen. susținând că, în calitate de prim-procuror al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Giurgiu a refuzat să îi trimită rezoluțiile din Dosarele

nr. 2318/P/2006 și 2175/P/2006 ale acestei unități de parchet.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București prin rezoluția nr. 608/P/2008 din 9 iunie 2009 a dispus, în baza art.

228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror N.G., cu motivarea că faptele reclamate nu

există.

Astfel s-a reținut că Dosarul nr.

2318/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost restituit la

18 septembrie 2008 pentru cercetare la Poliția Municipiului Giurgiu, iar

Dosarul nr. 2175/P/2006 al aceluiași parchet a fost preluat pentru soluționare

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu fiind înregistrat sub nr. 85/P/2008

soluționat prin rezoluția din 9 aprilie 2008, aceasta fiind atacată de

petiționar la Tribunalul Giurgiu unde cauza a fost înregistrată sub nr.

1165/122/2007.

Împotriva acestei soluții de

neîncepere a urmăririi penale față de prim procurorul N.G. de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Giurgiu a formulat plângere petiționarul B.S. care a fost

respinsă prin rezoluția nr. 977/II/2/2009 din 29 iunie 2009 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a reținut că faptele reclamate nu

există și că rezoluția de netrimitere în judecată a magistratului procuror este

legală și temeinică.

În contra soluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționarul B.S. care a fost

respinsă ca nefondată prin Sentința penală nr. 225 din 24 august 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că în cauză nu există indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în

serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. și

că magistratul procuror reclamat și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu

respectarea legii.

Astfel s-a reținut că Dosarul nr.

2318/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost restituit la

Poliția Municipiului Giurgiu - Biroul Poliției Urbane pentru cercetări.

Referitor la Dosarul nr. 2175/P/2006

al aceluiași parchet, privind pe N.A.P. - grefier la Judecătoria Giurgiu, cauza

a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu unde a fost

magistratul sub nr. 85/P/2008, soluționat prin rezoluția din 9 aprilie 2008

atacată cu plângere de petiționar la procurorul ierarhic superior și la

Tribunalul Giurgiu.

Întrucât în cele două dosare de

cercetare penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu nu a emis vreo soluție,

care să impună obligația de comunicare, s-a apreciat că faptele reclamate nu

există și așa fiind a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

față de magistratul procuror reclamat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.S. care invocând dispozițiile art. 385

1

alin. (1) pct. 21, 3, 4, 5, 9 și 10 C. proc. pen. a susținut că nu a fost citat

legal pentru termenul la care s-a judecat cauza, că a existat un caz de

necompatibilitate, că ședința nu a fost publică și că judecata a avut loc fără

participarea procurorului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază și că instanța nu s-a pronunțat asupra faptelor invocate în actul de

sesizare.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că petiționarul a fost legal citat pentru termenul din 24

august 2009 când s-a judecat plângerea sa, procedura de citare fiind

îndeplinită prin afișare pe ușa locuinței destinatarului; la 28 iulie 2009

(dosar instanța de fond) și că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa

petiționarului și în lipsa intimatului.

Se mai constată că instanța de fond

a fost legal compusă, nerezultând existența vreunui caz de incompatibilitate

din cele prevăzute de art. 46 - 49 C. proc. pen.

De asemenea, se mai constată că

Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul de ședință punând concluzii

de respingere a plângerii petiționarului în cadrul ședinței publice din data

menționată.

Referitor la soluția de fond se

constată că instanța a motivat hotărârea de respingere a plângerii, ea s-a

pronunțat asupra susținerilor petiționarului, concluzionând că faptele

reclamate nu există și că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică.

Actele premergătoare efectuate în

cauză au confirmat că în cele două dosare de cercetare penală la care

petiționarul a făcut referire în plângerile sale, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Giurgiu nu a emis vreo rezoluție ori ordonanță de neîncepere a

urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de

încetare a urmăririi penale pentru care să existe obligația de comunicare a

soluției stabilită de art. 228 alin. (6), 230 și 246 C. proc. pen.

Astfel, cum s-a arătat mai sus,

Dosarul nr. 23187/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost

restituit organelor poliției pentru cercetare, iar Dosarul nr. 2175/P/2006 al

aceleiași unități de parchet a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu la care s-a înregistrat și soluționat sub nr. 85/P/2008 din 9 aprilie

2008 - comunicată petiționarului.

În consecință, soluția de neîncepere

a urmăririi penale față de magistratul procuror N.G. a fost corect menținută de

prima instanță.

Față de considerentele ce preced,

constatând neîntemeiate criticile formulate în recurs, Curtea, în baza art. 385

15

lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul B.S. cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.S. împotriva Sentinței penale nr. 225 din 24 august

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30

noiembrie 2009.