ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 30 iunie 2004, reclamantul C.E. a solicitat anularea adresei nr. 1389 din

12 mai 2004, a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, A.R.R.

- Agenția Cluj și a adresei nr. 14312 din 14 iunie 2004, a Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A.R.R., prin care i s-a refuzat

eliberarea licenței taxi; a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor să-i

elibereze licența taxi, plus cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul este taximetrist din anul 1999, în anii anteriori

obținând toate avizele necesare desfășurării acestei activități; că, odată cu

apariția Legii nr. 38/2003 a efectuat cursurile de pregătire profesională, a

obținut certificatul de atestare și a dobândit un autoturism D.S., prin

cumpărare, însă i-a fost refuzată eliberarea licenței taxi, cu motivarea că are

cazier judiciar, fiind condamnat în anul 2000, la un an închisoare, pentru

infracțiunea de delapidare. Reclamantul apreciază că, dacă la momentul

atestării profesionale, având același cazier, a obținut licență taxi, trebuie

să obțină licență taxi și în anul 2004, situația fiind aceeași.

Prin sentința civilă nr. 1008/2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă față de Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului - A.R.R., s-au anulat cele două adrese, A.R.R. a fost obligată să

elibereze reclamantului, licență taxi și s-a respins acțiunea față de A.R.R. - Agenția

Cluj, apreciindu-se că nu are calitate procesuală. A.R.R. a fost obligată la

cheltuieli de judecată către reclamant, în cuantum de 68.000 lei.

Instanța a reținut că este

nejustificat refuzul pârâtei de a elibera licență taxi, refuz întemeiat pe

argumentul că reclamantul nu îndeplinește condiția de onorabilitate, deoarece a

fost condamnat în anul 2000, la pedeapsa de un an închisoare, astfel cum prevăd

dispozițiile Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1170/2003. Curtea de apel a apreciat că potrivit art. 4 lit. e)

din Legea nr. 507/2002, infracțiunea de delapidare nu este prevăzută, ca

reprezentând o interdicție pentru eliberarea licenței taxi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, A.R.R. din subordinea Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

arătat în esență că Legea nr. 507/2002 era abrogată la data pronunțării

sentinței, prin Legea nr. 300/2004; că Legea nr. 300/2004 nu mai distinge

asupra infracțiunilor care intră în aprecierea condiției de onorabilitate,

astfel cum distingea art. 4 lit. c) din Legea nr. 507/2002; că autoritatea

competentă să elibereze licența, era chemată să aprecieze onorabilitatea

solicitantului față de gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat; că

este îndeplinită condiția de onorabilitate, când nu există o condamnare penală

a solicitantului, întrucât profesia de taximetrist este de interes public și

trebuie garantată siguranța călătorilor.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

La data (mai - iunie 2004)

la care pârâta a refuzat reclamantului, eliberarea licenței taxi, era în

vigoare Legea nr. 507/2002. În art. 4 al legii sunt enumerate condițiile pe

care trebuie să le îndeplinească solicitantul, pentru desfășurarea activității

în mod independent. La lit. c) a art. 4 din Legea nr. 507/2002, se prevede că

petentul nu trebuie să fi fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 281 C. pen., a altor infracțiuni privind regimul legal

stabilit pentru unele activități economice sau a infracțiunii de fals.

Infracțiunea de delapidare (art.

215

1

C. pen.) nu face parte din infracțiunile menționate de art. 4 lit.

e) din Legea nr. 507/2002, care sunt cuprinse în Partea specială a Codului

penal, Titlul VII și Titlul VIII. Infracțiunea de delapidare este cuprinsă în

Titlul III (infracțiuni contra patrimoniului).

Din redactarea textului art.

4 lit. e) din Legea nr. 507/2002, se constată că s-au avut în vedere

infracțiuni care să aibă legătură cu activitatea desfășurată de petent, și nu

orice fel de infracțiune.

De altfel, prin Legea nr. 300/2004

(M. Of. nr. 576/29.06.2004), intrată în vigoare, conform art. 24 alin. (1), la

90 de zile de la data publicării, lege prin care a fost abrogată Legea nr. 507/2002,

nu mai sunt prevăzute restricțiile menționate în art. 4 lit. e) din Legea nr. 507/2002.

La art. 5 lit. d) din Legea nr.

300/2004 sunt prevăzute, ca interdicție pentru desfășurarea activității

economice în mod independent, fapte sancționate de legile financiare, vamale și

cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu

în cazierul fiscal.

Oricum, prevederile Legii nr.

300/2004 nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât la data refuzului

pârâtei de a emite licență taxi, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 507/2002.

Nu poate fi primită aserțiunea

recurentei, în sensul că autoritatea pârâtă era chemată să aprecieze

onorabilitatea solicitantului, întrucât s-ar încuraja arbitrariul și aprecierea

făcută de funcționari neautorizați în acest sens, de lege.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 1008 din 26 octombrie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.