ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 11 mai 2004, reclamanta SC R.S. SRL Slatina a chemat în judecată A.R.R. și

filiala Olt a acesteia, solicitând obligarea pârâtelor să-i elibereze licență

de execuție pentru activitatea de dispecerat taxi, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, deși deține licență de transport operator, transport de persoane în

regim de taxi, seria Px nr. 001379 și Autorizația de transport în regim taxi nr.

10 din 23 decembrie 2003 și a depus toată documentația necesară eliberării

licenței de dispecer taxi, totuși pârâta refuză nejustificat să-i elibereze

licența de execuție pentru activitatea de dispecerat taxi, ignorând faptul că

această din urmă activitate este conexă celei dintâi, conform art. 6 lit. f)

din Legea nr. 38/2003 și art. 13 din Normele de aplicare ale acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 458 din 2 iulie 2004, a respins

acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că refuzul pârâtei nu poate fi

apreciat ca nejustificat și de natură a vătăma drepturile societății, întrucât

nu s-a făcut dovada că aceasta posedă recomandarea unei asociații profesionale,

act necesar la dosarul de autorizare conform dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, societatea reclamantă, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că instanța de fond, deși a reținut corect că activitatea de

dispecerat taxi este o activitate conexă celei de operator taxi, totuși, nu a

observat că cele două activități au aceeași clasificare C.A.E.N. și că

legiuitorul a instituit necesitatea obținerii unei licențe speciale, și pentru

activitatea de dispecerat taxi, datorită necesității de a se utiliza rațional,

disciplinat și sub control frecvențele radioelectrice naționale. Ceea ce, însă,

în opinia recurentei, nu presupune și obținerea altei recomandări a Camerei

taximetriștilor Olt, recomandarea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. f) din O.M.T.T.C.

nr. 1170/2003 și de art. 3 pct. 1 lit. f) din Ordinul nr. 275/2003, al ministrului

de resort, fiind unică, atât pentru activitatea de operator taxi, cât și pentru

cea de dispecerat taxi.

Totodată, recurenta-reclamantă susține

că intimatele-pârâte sunt obligate să-i elibereze licența pentru dispecerat

taxi, chiar dacă, ipotetic, Camera taximetriștilor Olt ar fi recomandat

neeliberarea acesteia, întrucât îndeplinea toate condițiile legale, conform

documentației depuse la dosar.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 6 lit. f)

din Legea nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de

închiriere, sintagma „dispecerat taxi” desemnează activitatea conexă

transportului în regim de taxi care preia telefonic și transmite comenzile

clientului, prin stația radio de emisie-recepție, către taximetrist, iar

potrivit dispozițiilor art. 15 din aceeași lege, activitatea de dispecerat taxi

poate fi executată numai de o persoană juridică română sau de către un operator

de transport în regim taxi, în baza licenței de execuție distincte, eliberată

de A.R.R., pe baza documentației detaliate la lit. a) - f) ale art. 15 alin.

(1) (faptul că cele două activități necesită licențe distincte fiind recunoscut

chiar și de recurenta-reclamantă).

Între aceste documente, la lit. e) a

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 38/2003, sunt prevăzute documentele solicitate

de agențiile A.R.R., în legătură cu persoana desemnată să conducă activitatea

de dispecerat.

Conform art. 20 alin. (1) lit. f)

din Ordinul nr. 1170/2003, printre documentele care se depun în vederea

eliberării licenței de execuție, pentru activitatea de dispecerat, este

„recomandarea gratuită din partea camerelor taximetriștilor, ca filiale

județene sau din partea unei societăți profesionale reprezentative la nivel

național, prin filialele județene”.

În cauză, se constată că recurenta-reclamantă

nu a prezentat o astfel de recomandare pentru obținerea licenței.

În aceste condiții se reține că în

mod corect a apreciat instanța de fond, că recurenta-reclamantă nu a depus

întreaga documentație. Aceasta, întrucât, pe de o parte, legiuitorul a stabilit

condiții speciale pentru obținerea licenței pentru activitatea de dispecerat,

chiar dacă această activitate este conexă transportului în regim de taxi. Pe de

altă parte, recurenta-reclamantă nu a prezentat la dosarul cauzei, recomandarea

Camerei taximetriștilor Olt, deși chiar Înalta Curte i-a acordat un termen în

acest scop (încheierea din 29 noiembrie 2004). Mai mult, reprezentanta

recurentei-reclamante, nu numai că nu a prezentat recomandarea, dar nici nu s-a

mai prezentat la termenul acordat.

În plus, din adresa nr. 507 din 12

aprilie 2004, rezultă că recomandarea prezentată intimatei-pârâte A.R.R. Olt, a

fost doar pentru operator de transport în regim taxi, Camera taximetriștilor

precizând la 9 aprilie 2004, că nu s-a eliberat recomandare, și pentru

activitatea de dispecerat.

Prin urmare, constatându-se că toate

criticile formulate soluției atacate sunt nefondate, iar sentința este legală

și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., cererea intimatei-pârâte A.R.R., precum și dovezile privind

cheltuielile efectuate, urmează a fi obligată recurenta-reclamantă, la plata

către aceasta, a sumei de 9.107.776 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.S.

SRL Slatina, împotriva sentinței civile nr. 458 din 2 iulie 2004, a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată către intimata A.R.R., în cuantum de 9.107.776 lei.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 17 ianuarie 2005.