ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 12

august 2011, Tribunalul Sibiu în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de sustragere de sub sechestru

prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea

de furt prev. de art. 208 – 209 alin. lit. g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. toate cu aplic art. 33 lit. b) C. pen. , în infracțiunile de

sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) rap. la art. 41 alin.

(2) și art. 42 C. pen. , rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) rap. la

art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și infracțiunea de furt prev. de art. 208

– 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplic. art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen.

Au fost respinse celelalte cereri de

schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul S.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. rap. la art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.P.I. la o pedeapsă de 225 lei amendă

penală pentru săvârșirea infracțiunii continuate de sustragere de sub

sechestru.

În baza art. 243 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., rap. la art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 225 lei amendă penală

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de rupere de sigilii.

În baza art. 208 – 209 alin. (1)

lit. g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) și b) C.

pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani închisoare,

225 lei amendă penală și 225 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pe o perioadă de 4 ani, care

reprezintă termenul de încercare stabilit în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsă reținerea preventivă din 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate

a executării pedepsei în condițiile art. 83 și art. 84 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Sibiu și a fost obligat inculpatul S.P.I. în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu să plătească părții civile

suma de 8400 lei despăgubiri materiale și respinge pretențiile civile pentru

suma de 8606 lei, reprezentând contravaloarea accizei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare, din care 450 lei onorariu avocat oficiu la urmărire

penală și parțial la instanță.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul

S.P.I.

a fost angajat

ca agent de pază la SC R.G. SRL Sibiu având contract de

muncă pe perioadă nedeterminată, începând din 12 aprilie 2009, așa cum rezultă

din documentele atașate în copie la filele 65-67 dosar urmărire penală.

Conform fișei postului (fila 68

dosar urmărire penală) inculpatul avea ca principale atribuții să păzească și

să asigure integritatea obiectivului și a bunurilor primite în pază, preluând

serviciul în bază unui proces-verbal, după verificarea situației din teren.

Odată cu luarea în primire a serviciului, inculpatul trebuia să verifice

integritatea sigiliilor aplicate pe autoturismele indisponibilizate, consemnând

cele constate în procesele-verbale. În această calitate, inculpatul a avut

acces la toate autoturismele indisponibilizate în perimetrul D.J.A.O.V Sibiu.

La ieșirea din serviciu, inculpatul S.P.I.

a încheiat procesele-verbale atașate ca probe la dosar prin care a atestat

predarea autoturismelor din incintă cu sigiliile intacte (filele 77-104).

În cursul anului 2009, angajații

D.J.A.O.V. Sibiu au indisponibilizat o autoutilitară marca Peugeot, cu numărul

de înmatriculare, în care a fost depistată o cantitate de alcool de 350 litri, și care era destinată comercializării, fără documente de proveniență și fără a fi

introdusă în prealabil în sistemul de accizare de pe teritoriul României (a se

vedea nota de constatare nr. 5938 din 09 iulie 2009, filele 33-39).

Pentru această faptă, Judecătoria

Avrig a dispus condamnarea inculpatei S.E. într-un dosar separat, așa cum s-a

arătat în continuare (sentința penală nr. 25 din 25 februarie 2010, definitivă

prin decizia penală nr. 676 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia

filele 33-34 dosar instanță).

La acea dată, autoutilitara și

cantitatea de alcool din interiorul acesteia au fost sigilate și depozitate în

curtea D.J.A.O.V. Sibiu, conform procesului-verbal de contravenție nr. 54 din 09

iulie 2009 (filele 30-31) și adeverinței de reținere a bunurilor nr. 15 din 09

iulie 2009 ( fila 32).

Este de reținut că între D.J.A.O.V.

Sibiu și SC R.G. SRL Sibiu a fost încheiat un contract de prestări servicii,

paza urmând a fi asigurată de angajații societății prestatoare ( filele 54-57),

printre care angajați, era și inculpatul S.P.I.

Prin procesul-verbal nr. 2043 din 03

martie 2010 (fila 40) încheiat între D.J.A.O.V. Sibiu și șeful obiectivului de

pază D.M., în calitate de reprezentant al SC R.G. SRL, s-au predat spre

păstrare și pază mai multe mijloace de transport indisponibilizate, inclusiv

autoutilitara marca Peugeot pe care a fost aplicat sigiliul cu nr. 369447.

Ulterior, la 17 martie 2010 s-a încheiat un nou proces verbal de

predare-primire, în care erau predate în pază și alte bunuri, fiind menționată

din nou autoutilitara marca Peugeot, în care se afla și cantitatea de 330 litri de alcool etilic a 96% ( filele 41-41).

În data de 17 martie 2010

autoutilitara a fost verificată de angajații punctului vamal, fără a fi

constatate nereguli la sigiliul aplicat. Ulterior însă, în data de 26 octombrie

2010 s-a constata că sfoara de pe ușa din spate a autoutilitarei în cauză, pe

care era aplicat sigiliul, fusese ruptă și apoi reînnodată, iar din interior a

fost sustrasă o mare parte din cantitatea de alcool indisponibilizată,

respectiv 40 de pet-uri a 5 litri (din 50 existente) și toate cele 160 pet-uri

a 0,5 litri de alcool dublu rafinat de 96%.

Privitor la împrejurarea că

inculpatul S.P.I. a fost cel care a rupt singur sigiliul, a se vedea declarația

sa dată de acesta pe parcursul cercetării judecătorești ( fila 31 dosar

instanță).

Dispariția alcoolului a fost

constatată de martorii C.I.A. (filele 115-116) și M.I.L. (filele 117-118),

angajați ai D.J.A.O.V. Sibiu, care au declarat că în urma controlului efectuat

asupra autovehiculelor indisponibilizate în parcul auto din curtea instituției,

au constatat că autoutilitara marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare prezenta

sfoara sigiliului ruptă și reînnodată. Verificând interiorul autoutilitarei

martorii au constatat dispariția cantității de alcool menționate, fiind

sesizate organele de urmărire penală.

Trecându-se la investigații în

rândul colegilor de serviciu ai inculpatului, a fost audiat martorul P.G. (

filele 125-126),și el angajat la SC R.G. SRL ca agent de pază la același

obiectiv. Acesta a relatat faptul că, în repetate rânduri, l-a auzit pe

inculpat când a afirmat între colegii de serviciu că a sustras din incinta curții

D.J.A.O.V. Sibiu diverși recipienți cu alcool, pe care i-a transportat la

domiciliul său din localitatea Orlat. Acesta a arătat că inculpatul a scos din

geantă o sticlă cu alcool, din care a dat altor trei colegi de serviciu să

guste, afirmând că respectivul alcool este din cel luat de la vamă.

Aceste împrejurări sunt confirmate și

de martorul M.I. (fila 130) care a arătat că, în timp ce se deplasa cu alți

colegi de la serviciu spre localitatea de domiciliu, inculpatul S.P.I. le-a

oferit spre consum niște alcool, și a afirmat că provenea de la vamă, unde a

fost confiscat pentru că era contrafăcut.

În data de 25 octombrie 2010

inspectorii vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Sibiu l-au depistat pe numitul B.I. care avea în posesia sa un bidon din

plastic cu capac și mâner de culoare albastră, în care se afla cantitatea de 5 litri alcool etilic, cu o concentrație alcoolică de circa 92%, fără timbru fiscal și fără documente

de proveniență (filele 49-53).

În urma audierii, martorul a

precizat că a achiziționat cantitatea de alcool de la inculpatul S.P.I., de la

domiciliul acestuia din localitatea Orlat. A arătat martorul că a apelat la

inculpat întrucât aflase de la alte persoane că acesta obișnuia să vândă astfel

de produse, plătind pentru alcoolul astfel achiziționat suma de 50 lei ( filele

122-124).

La rândul său, martora P.M. ( filele

127-128), vecină cu inculpatul a aflat că în cursul lunii iulie 2010 inculpatul

i-a comunicat că îi putea vinde diverse cantități de alcool dacă era

interesată. În aceste condiții, martora a achiziționat de la inculpat

cantitatea de 10 sticle a 0,5 litri de alcool, contra sumei de 50 lei. A

precizat martora că pe recipienții în care era ambalat alcoolul, sigilați cu

capac de culoare albastră, era aplicată o etichetă de culoare albastră pe care

era trecută mențiunea „produs și îmbuteliat de SC C. SRL Sibiu”.

Eticheta descrisă de către martoră

era identică cu etichetele aplicate pe sticlele de 0,5 litri indisponibilizate în autoutilitara marca Peugeot, aspecte reținute și în procesul verbal de

constatare a contravențiilor prin care s-a dispus și măsura indisponibilizării

bunurilor.

Martora a precizat că are cunoștință

de faptul că inculpatul i-a vândut alcool dublu rafinat și unchiului său M.V.,

aspecte confirmate ulterior.

Astfel, fiind audiat martorul M.V. (fila

132) acesta a afirmat că în data de 14 octombrie 2010 s-a deplasat la domiciliu

inculpatului din localitatea Orlat și a achiziționat contra sumei de 50 lei, o

cantitate de 5 litri alcool, care era ambalat într-un bidon de plastic cu capac

albastru. Martorul nu a primit de la inculpat factură fiscală pentru marfa

vândută și nici chitanță pentru suma de bani încasată. Văzând planșele foto de

la fila 52 dosar urmărire penală, instanța reține că descrierea martorului,

concordă cu modul în care a fost ambalat alcoolul indisponibilizat cu sigiliul

vămii.

Activitatea de comercializare a

alcoolului desfășurată de inculpatul S.P.I. a rezultat în mod neechivoc și din convorbirile

telefonice purtate de acesta în perioada 26-28 octombrie 2010, respectiv 01—16

noiembrie 2010, (filele 153-154; 166; 169-169;, 179- 180 dosar urmărire

penală).

Inculpatul a fost depistat la data

de 16 noiembrie 2010, la intrarea în Municipiul Sibiu, în timp ce se deplasa cu

autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare. Acesta transporta în

vederea comercializării 7 recipienți din plastic a 5 litri cu alcool, sigilați cu capac de culoare albastră și mâner de aceeași culoare (filele 43-48).

Martorii B.I. (filele 122-124) și B.P.

( filele 120-121), care se aflau împreună cu inculpatul în autoturismul oprit

în trafic, au confirmat faptul că întreaga cantitate de alcool a fost încărcată

în mașină de către inculpat, la domiciliul acestuia, cu intenția de a se

deplasa în Sibiu pentru a livra alcoolul unei persoane necunoscute.

Cu prilejul percheziției domiciliare

efectuate la inculpat au fost identificați un număr de 5 recipienți din plastic

de 5 litri în care se afla alcool, sigilați cu capac și mâner de culoare

albastră, pentru care inculpatul nu a putut prezenta documente justificative.

Inculpatul a declarat organelor de cercetare penală, în timpul efectuării

percheziției, că recipienții cu alcool identificați în imobilul în care locuiește

provin dintr-o utilitară parcată în curtea D.J.A.O.V. Sibiu ( filele 109-113).

O împrejurarea esențială a cauzei

pentru încadrarea în drept a faptei, o reține instanța aceea că, pentru

cantitatea de 330 litri alcool etilic de 96

o

depistat la data de 9

iulie 2009 de către echipa de control din cadrul D.J.A.O.V în autoutilitara

Peugeot cu număr de înmatriculare aparținând inculpatei S.E. și

indisponibilizată apoi în parcul auto al acestei societăți, cantitate de alcool

ce formează și obiectul dosarului de față, Judecătoria Avrig a pronunțat

condamnarea inculpatei S.E., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani și 6

luni. S-a reținut în sarcina inculpatei S.E., comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 (achiziționare

de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru

producție sau importatori autorizați și a celei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea 241/2005 (evaziune fiscală).

Cu privire la infracțiunile de mai

sus, s-a reținut de către instanță că inculpata S.E. a achitat contravaloarea

accizei datorate pentru cantitatea de 330 litri alcool etilic din prezenta cauză, în sumă de 8606 lei.

Procurorul a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului S.P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală prev. de art. 9

lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ;

- sustragere de sub sechestru prev.

de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ;

- furt calificat prev. de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C.

pen., toate faptele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de declarația inculpatului S.P.I.,

din faza de cercetare judecătorească prin care acesta a recunoscut fapta și a

susținut că pentru a deschide portiera autoutilitarei Peugeot și a lua din

interiorul mașinii alcoolul rafinat, în mod repetat, pe timp de noapte, pe care

apoi l-a comercializat și consumat, precum și față de împrejurarea că pentru

aceeași cantitate de alcool neaccizată, a fost condamnată definitiv inculpata S.E.

(filele 33-43 dosar instanță), cea care a și achitat contravaloarea accizei

datorate părților civile A.N.V. – Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Sibiu, instanța în temeiul art. 334 C. proc. pen. a pus în

discuția părților la două termene diferite, schimbări ale încadrării juridice

ale faptelor deduse judecății.

Astfel, la termenul din data de 13

iulie 2011 (fila 32c dosar), la cererea procurorului de ședință de la acel

termen, s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform

art. 334 C. proc. pen. a infracțiunilor deduse judecății, din art. 9 lit. a)

din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42, C. pen., art. 244 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 208 alin. (1) - art. 109 alin.

(1) lit. g) și i) C. pen. - în infracțiunea prev. de art. 243 C. pen. și art.

208-209 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ( fila 32 dosar).

La termenul din data de 10 august 2011,

reprezentantul Ministerului Public a solicitat o altă schimbare de încadrare juridică,

respectiv din art. 208-209 lit. i) și g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C.

pen. și infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., - în infracțiunea

prev. de art. 208-209 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., art.44

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și infracțiunea prev.

de art. 243 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

(fila 47 dosar).

Instanța a atras atenția părților că

pot solicita amânarea sau lăsarea cauzei la urmă, însă s-a solicitat judecarea

la acest termen.

Instanța a reținut că fapta

inculpatului S.P.I., care în perioada martie – septembrie 2010, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a sustras de sub sechestru legal aplicat, prin ruperea

sigiliului nr. 369447, cantitatea de alcool dublu rafinat de 96%

indisponibilizat în autoutilitara Peugeot cu numărul de înmatriculare , a cărei

acciză a fost achitată de inculpata S.E. și a cărei pază o asigura la sediul

părții civile D.J.A.O.V, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, în scopul

de a-l însuși pe nedrept, realizează elementele infracțiunilor de: sustragere

de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 42 C. pen., rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și furt calificat prev. de art. 208-209 lit.

g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

În acest sens, în baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor deduse judecății,

din infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. (1) cu

aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și infracțiunea de furt calificat prev. de art.

208-209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. -

în infracțiunile de: sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) cu

aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., rupere de sigilii prev. de art. 243 alin.

(1) cu aplicare art. 41, art. 42 și furt calificat prev. de art. 208-209 alin.

(1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) și b) C. pen.

Pentru a reține această încadrare

juridică a faptelor și a respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării

juridice formulate de către parchet, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Dacă în ceea ce privește fapta

inculpatului S.P.I. de a sustrage pe timp de noapte, în mod repetat și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale alcool rafinat în scopul însușirii

pe nedrept, fapta de furt prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. i) C. pen., încadrarea

juridică nu comportă discuție, în ceea ce privește sustragerea acestei

cantități de alcool „prin efracție” (agravanta de la art. 209 lit. g) C. pen. ),

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, opinia instanței este în

sensul că această faptă se regăsește în conținutul celor două infracțiuni de

rupere de sigilii și sustragere de sub sechestru prev. de art. 243 alin. (1) și

respectiv art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul S.P.I. a acționat

asupra unui bun legal sechestrat, prin „înlăturarea” sigiliului. Astfel,

infracțiunea de rupere de sigilii nu poate fi concepută fără preexistența unui

sigiliu legal aplicat, iar una din modalitățile de săvârșire este aceea a

„înlăturării” acestuia; prin „înlăturare” se înțelege orice act prin care

sigiliul aplicat este ridicat de la locul în care se află. Înlăturarea se poate

efectua prin orice procedeu sau mijloace (sustragere, dezlipire, aruncare,

ascundere). Acțiunea de „înlăturare” sau de „distrugere” trebuie să se îndrepte

asupra sigiliului și nu asupra bunului sigilat. Cerința esențială pentru realizarea

acestei infracțiuni este aceea ca acțiunea ce constituie elementul material al

infracțiunii să se săvârșească asupra unui sigiliu legal aplicat, ceea ce în

speța dedusă judecății rezultă cu prisosință (filele 14-38 dosar urmărire

penală). Pentru a putea ridica alcoolul, inculpatul S.P.I. a „înlăturat” (rupt)

de mai multe ori sfoara cu care era aplicat sigiliul, iar după luarea

cantităților de alcool, reînnoda această sfoară - așa după cum este logic că a

procedat și a declarat inculpatul acest lucru, fiind imposibil a lua peturile

cu alcool prin ușa întredeschisă a autoutilitarei, așa după cum, greșit a

apreciat procurorul că ar fi fost posibil; de altfel sfoara neruptă, nu

permitea această manevră, așa cum rezultă și din vizionarea fotografiilor de la

dosar (20-22 dosar urmărire penală).

Pentru aceste considerente, instanța

a procedat la schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de „furt

calificat” (cu agravantele pe timp de noapte și efracție) și „sustragere de sub

sechestru” și, va reține în plus și infracțiunea de rupere de sigiliu cu

consecința înlăturării agravantei „prin efracție”, de la infracțiunea de furt

calificat [înlăturarea art. 209 lit. i) C. pen.].

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune

fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42

C. pen., infracțiune reținută de procuror în sarcina inculpatului S.P.I. în

actul de trimitere în judecată, instanța a pronunțat achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât

această infracțiune nu a fost realizată nici sub latură obiectivă, nici

subiectivă și nici privitor la calitatea pe care subiectul activ ar trebui să o

aibă.

Emitentul rechizitoriului și

procurorul de ședință de la dezbaterea în fond a cauzei, au susținut că fapta

inculpatului S.P.I., care în perioada martie – 16 noiembrie 2010 a

comercializat cantitatea de alcool sustrasă către diferite persoane fizice,

fără documente de proveniență și fără a fi supuse sistemului accizabil din

România, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului

de stat prin ascunderea sursei impozabile, ar întruni elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41, art. 42 C. pen.

Această faptă a inculpatului, nu

întrunește, în opinia instanței, elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală. Pe de o parte, pentru faptul că, pentru exact această

cantitate de alcool rafinat, s-a achitat acciza datorată către bugetul de stat de

către inculpata S.E., în dosarul penal nr. 1325/787/2009 a Judecătoriei Avrig,

așa cum reiese din copiile hotărârii judecătorești de la dosar aflate la filele

33-43), prin care aceasta a fost sancționată conform art. 18

1

C.

pen. pentru fapta de a comercializa produse alcoolice sustrăgându-se de la

plata accizelor (fila 34 verso). S-a reținut plata integrală a prejudiciului,

inclusiv a sumei de 8606 lei ce face obiectul acestui dosar și care reprezintă

acciza datorată pentru cantitatea de 330 litri alcool rafinat.

Așa fiind, și cum potrivit

dispozițiilor Codului fiscal și Normelor de aplicare a Codului Fiscal aprobată

prin H.G. 44/2004 acciza este datorată o singură dată conform art. 206

51-56

,

se constată de tribunal că, aceasta acciză, a fost achitată la data emiterii

rechizitoriului de către inculpata S.E. Pentru alcoolul etilic alimentar

provenit din export sau din țară, se plătesc accize o singură dată de către

agentul economic sau importator. În speța dedusă judecății, cum acciza este

deja achitată, inculpatul S.P.I. nu o mai datora la data la care s-a dispus

trimiterea sa în judecată. Mai mult, el nici nu avea calitate de plătitor de

acciză conform art. 206

9

C. fisc.

Dacă s-ar interpreta textul de la

alin. (2) al art. 206

9

C. fisc. în sensul că această obligație „ar

fi solidară”, în cazul în care mai multe persoane ar fi obligate să achite

aceeași datorie privind accizele, ar trebui să raționăm că în situația

ipotetică în care, terții ar sustrage alcoolul de la inculpatul S., aceștia ar

fi ținuți solidar la plata accizei.

Pe de altă parte apare ilogic, ca

odată ce a sustras din autoutilitară alcoolul, inculpatului S.P.I. i-ar fi revenit

obligația legală de a merge la Administrația Financiară și anunța voința sa de a achita acciza datorată, altfel, găsindu-se

vinovat în opinia emitentului rechizitoriului de „ascunderea sursei

impozabile”. O situație identică ar trebui să fie și în cazul în care, acest

alcool ar fi fost sustras în mod repetat, de persoane diferite în perioada

următoare, ceea ce ar face, ca acciza pentru cei 330 litri să fie achitată de atâtea ori, de câte ori s-ar sustrage acest alcool.

Mai mult în opinia instanței, această

infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului S.P.I., întrucât ea nu

este realizată nici sub latura sa obiectivă (neplata accizei fiind nedatorată

întrucât s-a plătit), nici sub latura sa subiectivă (inculpatul nu a avut

reprezentarea că ar trebui și ar fi obligat să declare la finanțe sursa

impozabilă) și nici pentru faptul că nu poate fi subiect activ calificat, în

sensul Codului fiscal.

Potrivit normelor legale, sunt

plătitori de accize doar „agenții economici persoane juridice ori asociații

familiale” și „persoanele fizice autorizate care produc sau importă astfel de

produse”, ori, inculpatul S.P.I. nu se regăsește în nici una dintre aceste

situații.

Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. s-a pronunțat achitarea inculpatului de sub acuza săvârșirii

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. Nu s-a impus nici schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de evaziune, furt și sustragere de sub sechestru, în

infracțiunea de rupere de sigilii, sustragere de sub sechestru și, furt,

întrucât obiectul juridic ocrotit este diferit.

Pe cale de consecință, s-a respins

cererea formulată de procurorul de ședință din data de 13 iulie 2011 ( fila 32

dosar).

În sarcina inculpatului S.P.I.,

tribunalul a reținut și săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru,

infracțiune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în concurs ideal cu cea de furt

prev. de art. 208-209 lit. g) C. pen. și care constă în aceea că a sustras în

mod repetat, pe timp de noapte și în baza aceleiași rezoluții infracționale

cantitatea de alcool etilic, indisponibilizată legal.

Obiectul juridic social diferit la

furt și la sustragere de sub sechestru, impun reținerea ambelor fapte ( în cazul

infracțiunilor prev. de art. 244 C. pen. constând în valoarea socială a căror

normală desfășurare este asigurată prin menținerea în stare de

indisponibilizare a unui bun legal sechestrat, iar în cazul infracțiunii de

furt, obiectul juridic constând în relațiile sociale referitoare la posesia și

detenția bunurilor mobile).

Inculpatul se face vinovat de săvârșirea

ambelor infracțiuni, fiind doar „paznicul material” al bunurilor, nefiind

„paznicul juridic” al acestora, întrucât atributele posesiei și detenției a

rămas în beneficiul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale.

Din acest punct de vedere, „paza

juridică” se deosebește în mod esențial de „paza materială”. Paza juridică este

cea care conferă posesia, folosința, diriguirea și controlul asupra lucrului și

tocmai de aceea, ea nu conferă nici un atribut paznicului asupra bunului

respectiv. Pentru acest motiv, sustragerea bunurilor de către inculpat, în

calitatea sa de agent de pază, a bunurilor aflate în detenția legală a

Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și depozitate în

curtea instituției, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 244 C. pen., cât și ale celei prev. de art. 208-209 C. pen.

În concluzie, instanța a dispus

condamnarea inculpatului S.P.I. pentru infracțiunea continuă de sustragere de

sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42

C. pen., raportat la art. 320

1

C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii continuate de rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) C.

pen. cu art. 41, art. 42 C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen.

și pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat prev. de art.

208-209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu art. 41, art. 42 C. pen. raportat la art.

320

1

C. proc. pen., toate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen.

Reținând

vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii acestor infracțiuni, instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la

individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. cât

și disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la

modalitatea de executare a reținut instanța de fond că scopul educativ și

coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar față executarea

pedepsei, dispunând în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Cu privire la

latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în

solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 8400 lei

despăgubiri materiale, reținând în același timp că suma de 8606 lei,

reprezentând contravaloarea accizei a fost achitată de către inculpata S.E.,

astfel încât a respins pretențiile părții civile sub acest aspect.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C.

proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul S.P.I.,

partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize Și

Operațiuni Vamale Sibiu și partea responsabilă civilmente S.C. R.G. S.R.L.

Prin apelul său, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului S.P.I. și pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru

toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, majorarea pedepsei

aplicate pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unui spor în urma

contopirii, schimbarea modalității de executare a pedepsei, interzicerea ca

pedeapsă accesorie și a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.,

diminuarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul proporțional

cu alcoolul recuperat în natură și obligarea părții responsabile civilmente în

solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Oral, reprezentantul parchetului, a

arătat că susține doar motivele de apel referitoare la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. inculpatului, reducerea despăgubirilor

civile la care a fost obligat și a obligării inculpatului în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea apelului s-a arătat că

în mod greșit inculpatului nu i s-au interzis și drepturile prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen. având în vedere că acesta s-a folosit de calitatea sa pentru

a săvârși infracțiunile.

În ce privește despăgubirile civile

s-a arătat că din actele de la dosar a rezultat că o parte din alcool a fost recuperată

de la inculpat, astfel că în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata

sumei de 8.400 lei reprezentând contravaloarea întregii cantități de alcool

sustrase.

În final s-a arătat că deși instanța

de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata despăgubirilor civile, a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 191 alin.

(1) și (3) C. proc. pen. referitoare la faptul că inculpatul trebuia obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Prin apelul declarat, Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Sibiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și

rejudecând, condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în

cuantum de 8606 lei reprezentând accize pentru alcoolul sustras.

În motivarea apelului partea civilă

a arătat că în mod greșit instanța de fond a achitat inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece inculpatul a vândut alcoolul - care

este produs accizabil, fără a achita accizele.

Inculpatul în apelul său a solicitat

admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, reducerea

despăgubirilor la care a fost obligat deoarece instanța de fond nu a ținut

seama de faptul că o parte din cantitatea de alcool a fost recuperată.

Prin apelul său, partea responsabilă

civilmente SC R.G. SRL Sibiu a criticat latura civilă a cauzei în sensul că

partea civilă nu s-a constituit în această calitate în cauză și nu s-a stabilit

cert care este prețul cert al unui litru de alcool.

Prin decizia penală nr. 163/A din 22

noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul S.P.I. și partea

responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu împotriva sentinței penale nr. 145

din 12 august 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:

A desființat sentința penală atacată

numai sub aspectul neaplicării disp. art. 64 lit. c) C. pen. în ce-l privește

pe inculpat, a greșitei soluționări a laturii civile a cauzei și a neaplicării

disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen. și, procedând la o nouă judecată a

cauzei în aceste limite:

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului S.P.I. și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

A redus despăgubirile materiale pe

care a fost obligat inculpatul S.P.I. să le plătească părții civile Autoritatea

Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Sibiu în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu, de la

suma de 8.400 lei, la suma de 6.600 lei.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu suma de 1.000 lei cheltuieli

judiciare la fond, din care suma de 450 lei reprezentând onorariul avocatului

din oficiu la urmărire penală și parțial la instanță, s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului S.P.I. durata reținerii din data de 16 noiembrie 2011.

S-a respins ca nefondat apelul

declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu să plătească statului suma

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, celelalte cheltuieli au

rămas, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei s-a avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de prim control judiciar a reținut că încadrarea juridică a faptelor,

astfel cum a fost schimbată de instanța de fond este legală și nu comportă

niciun fel de critici.

Sub aspectul laturii penale a cauzei

a reținut instanța de apel că doar calea de atac promovată de parchet este

întemeiată și numai în ceea ce privește neaplicarea disp. art. 64 lit. c) C.

pen., precum și a disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Față de calitatea în care inculpatul

S.P.I. a comis faptele ce i se rețin în

sarcină a apreciat instanța de apel că se impune și interzicerea dreptului

prev. de art. 64 lit. c) C. pen., referitor la dreptul de a ocupa o funcție de

natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la comiterea infracțiunii ca

pedeapsă accesorie.

De asemenea,

reține instanța de apel că instanța de fond trebuia să dispună obligarea în

solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente și la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în deplină concordanță cu disp. art. 191

alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora partea responsabilă civilmente, în

măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei este

obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate

de stat.

Criticile

formulate de partea civilă referitoare la achitarea inculpatului sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de față considerate de instanța de

apel ca neîntemeiate, însușindu-și în totalitate motivarea instanței de fond

sub acest aspect.

În schimb,

instanța de apel a considerat întemeiate criticile formulate de inculpat sub

aspectul cuantumului despăgubirilor la plata căruia a fost obligată de instanța

de fond.

Astfel,

reținând că o parte din alcoolul sustras a fost recuperat, a considerat

instanța de prim control judiciar că prejudiciul rămas nerecuperat este în sumă

de 6600 lei, fapt pentru care a dispus obligarea inculpatului la plata acestei

sume către partea civilă, în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpatul

S.P.I. și partea civilă Autoritatea Națională a

Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov

pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu.

În susținerea recursului său,

inculpatul S.P.I. a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. – criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate, sens în

care solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. în

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut pentru infracțiunea de furt

calificat.

Recursul declarat de partea civilă a

fost motivat în scris, criticile sale referindu-se la greșita achitare a

inculpatului sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală.

Susține recurenta parte civilă că în

cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

solicitând condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de evaziune fiscală

cu consecința obligării acestuia la plata accizelor.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză

nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce

urmează a fi expuse în continuare.

Criticile părții civile referitoare

la greșita achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu

sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei

adoptate de instanța de fond.

Deși Înalta Curte de Casație și

Justiție consideră că soluția de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de evaziune fiscală este legală și temeinică, nu poate împărtăși

punctul de vedere exprimat de instanța de fond în motivarea soluției de

achitare.

Potrivit disp. art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 241/2005, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsește

cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte

săvârșite în scopul sustragerii de îndeplinirea obligațiilor fiscale:

ascunderea bunului ori

a sursei impozabile sau taxabile;

În accepțiunea legii

acțiunea

de ascundere

se poate realiza în fapt prin întocmirea sau deținerea

de documente false privind proveniența, apartenența sau circulația bunului.

Ca atare elementul material al

acestei infracțiuni constă în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În cazul acestei

infracțiuni,

fapta

ilicită, ce caracterizează latura obiectivă constă în ascunderea bunului ori a

sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale.

Sub aspectul formei de vinovăție infracțiunea

se comite dosar cu intenție directă calificată de scop.

Raportând aceste argumente teoretice

la cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că, în

cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici

sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, singura

soluție ce se impune în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală fiind

achitarea.

Așa cum am menționat anterior,

acțiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt prin întocmirea

de documente false, privind printre altele, proveniența bunurilor, circulația

sau proprietatea acestora.

Înalta Curte de Casație și Justiție

amintește că inculpatul S.P.I. nu a efectuat niciuna din aceste activități care

să contureze latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, inculpatul intrând în posesia

bunurilor în urma sustragerii lor prin efracție fapt pentru care a fost

condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor de furt

calificat în formă continuată prev. de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. c) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, rezultă din lucrările

dosarului că inculpatul a intrat în posesia bunurilor în urma săvârșirii unei

infracțiuni de furt situație în care fi absurdă obligarea sa la plata

obligațiilor fiscale.

Argumentele prezentate de instanța

de fond referitoare la faptul că accizele se plătesc o singură dată,

împrejurarea că acestea au fost plătite de către numita S.E., inculpată în alt

dosar tot pentru evaziune fiscală, nu prezintă relevanță, determinant în

pronunțarea soluțiilor de achitare , fiind modul în care inculpatul a intrat în

posesia bunurilor, împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte că nu

sunt întrunite în cauză cerințele referitoare la latura obiectivă a infracțiunii.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

reamintește că scopul urmărit prin comiterea acestei infracțiuni este

sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, fapta ilicită, constând în

ascunderea provenienței bunurilor. Or, niciun moment inculpatul S.P.I. nu a

avut intenția să desfășoare astfel de activități, scopul său fiind acela de a sustrage

bunurile și a le vinde ulterior, contra unor sume de bani.

Ca atare nici sub aspectul laturii

subiective nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a fi în

prezența infracțiunii de evaziune fiscală.

Referitor la latura civilă a cauzei,

față de argumentele prezentate anterior în nici un caz nu poate fi obligat

inculpatul la plata accizelor așa cum solicită recurenta parte civilă.

Cum inculpatul a sustras bunurile

prin efracție din autoutilitara aflată în paza sa materială, prejudiciul produs

în urma săvârșirii infracțiunii de furt constă în contravaloarea alcoolului

sustras și nu în contravaloarea accizelor neplătite bugetului de stat.

Soluția pronunțată de instanța de

apel care a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6600 lei, având în

vedere că a fost recuperată cantitatea de 60 litri alcool este legală și

temeinică, toate criticile formulate de partea civilă sub acest aspect neavând

nicio bază legală.

Criticile formulate de inculpat din

perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. nu sunt întemeiate.

Instanța de fond a dozat corect

pedeapsa aplicată inculpatului dând eficiență tuturor criteriilor generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., realizând o proporție între gradul de

pericol social al faptei comise și pedeapsa aplicată.

Față de considerentele arătate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și disp. art.192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul S.P.I. și de partea civilă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A

VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BRAȘOV pentru

DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE SIBIU împotriva deciziei

penale nr. 163/A din data de 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2012.