ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 3 martie 2011 Tribunalul Sibiu, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrări juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 formulată de inculpatul F.J. și însușită și de inculpatul D.D. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică,în ceea ce-l privește pe inculpatul F.J. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce-l privește pe inculpatul D.D. din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu reținerea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.J., fiul lui J. și S., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 64 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 Cp a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie și interzice, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pe o perioadă de 8 ani ce constituie termen de încercare stabilit în baza art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Mureș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A încredințat supravegherea respectării acestor obligații Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalului Mureș. În baza art. 86 4 C. pen., 359 C. proc. pen. a atras atenția condamnatului asupra faptului că nerespectarea măsurilor de supraveghere impuse sau săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, duc la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime în regim de detenție. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării pedepsei principale să se suspende și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d C. proc. pen., a achitat inculpatul D.D. fiul lui D. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A constatat că inculpatul D.D. a fost reținut pentru 24 de ore în data de 23 ianuarie 2008. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 989, 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC P. SA S.A Cisnădie cu sediul în Cisnădie, jud. Sibiu, și în consecință: - a obligat inculpatul F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL cu sediul în Târgu Mureș, citată prin lichidator judiciar G.C.S.P.R.L. cu sediul în Târgu Mureș, jud. Mureș, să plătească în favoarea părții civile suma de 213.481 RON plus dobânda legală începând cu data de 17 octombrie 2007 până la data plății efective. - a obligat inculpatul F. să plătească în favoarea părții civile suma de 111.919 RON plus dobânda legală începând cu data de 17 octombrie 2007 până la data plății efective.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul F.J. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL la plata sumei de 2.175 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: În cursul anului 2005, inculpatul F.J. i-a cerut vărului său, martorul M.I. (f. 127, dosar instanță), să înființeze pe numele acestuia firma SC M.P. SRL motivând că firma sa din cauza unor probleme a fost închisă. Deși asociat unic și administrator figura M.I., activitatea era desfășurată de inculpatul F.J., ce a fost împuternicit să încheie contracte cu unele firme și a primit specimen de semnătură în bancă.

în calitate de administrator de fapt al SC M.P. SRL, inculpatul F.J. a început o relație de afaceri cu SC P. SA Cisnădie, colaborare ce consta în aceea că prin intermediul firmei SC M.P. SRL achiziționa făină și tărâțe de grâu pe care apoi le vindea diferitelor societăți/ brutării din județele Harghita și Mureș. Achiziția era scriptică, întrucât în chiar ziua transportului inculpatul se întâlnea cu șoferii de la SC P. SA ce transportau marfa și îi conducea sau le indica în ce locații urmau să descarce marfa. La acel moment SC P. SA emitea facturi iar SC M.P. SRL bilete la ordin completate integral de inculpatul F.J. cu valoarea din factură, scadente la 30 de zile. între-timp inculpatul primea banii de la clienții săi (brutării) așa încât la scadență SC P. SA putea să-și încaseze biletele la ordin.

Relațiile comerciale s-au derulat în bune condiții o perioadă, după cum declară și administratorul societății SC P. SA - martorul P.N., iar apoi în luna august - septembrie 2007, 2 bilete la ordin au fost refuzate la plată motivat de lipsa disponibilului. în acel moment administratorul firmei SC P. SA a luat legătura telefonic cu inculpatul F.J. care i-a comunicat că are probleme cu firma SC M.P. SRL S.R.L., conturile au fost poprite și nu le-a putut alimenta, însă au căzut de acord ca o parte din marfă să o plătească cash, iar SC P. SA să emită chitanțe. Relația de afaceri a continuat însă marfa livrată a fost mai puțină, iar când datoria a ajuns la aproximativ 200.000 lei, inculpatul a venit cu ideea de a continua relația de afaceri, dar prin intermediul firmei SC E.C.

SA (firma unei rude cum s-a exprimat el), firmă ce nu era în incidență de plată. Pe numele firmei SC M.P. SRL inculpatul F.J. a emis în total 34 bilete la ordin care nu au putut fi încasate la plată pentru lipsă disponibil. În ce privește firma SC E.C. SA al cărei administrator era la acel moment inculpatul D.D., s-a reținut că aceasta nu mai avea de mai multe luni activitate, însă inculpatul D.D. a recunoscut că avea o datorie de 40 - 50.000 lei față e inculpatul F.J., aspect de care acesta a profitat și a făcut presiuni asupra lui pentru a accepta ca prin firma SC E.C. SA să fie făcute viitoarele livrări de făină. înțelegerea era ca D.D. să semneze biletele la ordin emise în favoarea SC P. SA, având promisiunea din partea lui F.J.

că până la data scadenței (25 - 30 de zile de la emitere) acesta va livra marfa diferiților parteneri iar banii încasați îi va depune în contul SC E. SA pentru a se putea încasa biletele la ordin. Inculpatul D.D. avut încredere deplină în înțelegerea cu inculpatul F.J. întrucât acesta era cunoscut ca unul din cei mai buni furnizori de făină din zonă, așa încât a fost ferm convins că relația se va derula după cum s-a stabilit aceeași încredere a manifestat și administratorul firmei SC P. SA, martorul P.N. care a declarat că avea cunoștință că la data emiterii biletelor la ordin nu existau în cont bani suficienți, dar până la scadență marfa primită urma să fie vândută și banii să intre în cont, de altfel aceasta fiind modalitatea de desfășurare a afacerilor în acest domeniu (declarație fila 87 dosar instanță).

în acest fel au fost emise 10 bilete la ordin pentru suma totală de 119.919 RON, iar când primul bilet la ordin a ajuns la scadență, inculpatul D.D. a observat că nu sunt bani în cont și atunci s-a alertat și l-a contactat pe inculpatul F.J., însă acesta a continuat să-i dea asigurări că va fi bine, iar apoi nu a mai dat de el. Când partea civilă a observat că nici biletele la ordin pe firma SC E.C. SA nu pot fi încasate l-a contactat pe inculpatul F.J. și i-a comunicat că nu-i va mai livra făină până nu-și achită datoria, moment din care F.J. nu a mai fost de găsit. SC P. SA a încercat să pună în execuție silită biletele la ordin și în plus, administratorul s-a deplasat la clienții pe care inculpatul F. îi avea, însă aceștia au făcut dovada cu chitanțe că ei au plătit făina livrată de SC P. SA prin intermediul inculpatului F.J.

Administratorul firmei SC P. SA a mai declarat că, inițial a crezut că sunt doar probleme de natură comercială, dar apoi sesizând că F.J. încasase banii pentru făină, și că o parte din clienți i-au spus că a livrat marfa sub prețul de achiziție iar banii erau ceruți „la ore târzii”, întâlnindu-se de multe ori în fața unor cazinouri, și-a dat seama că firma SC P. SA a fost înșelată. De remarcat că în momentul în care au început să sosească somațiile pe adresa firmei SC M.P. SRL, administratorul M.I. i-a pus în vedere inculpatului F.J. să rezolve problema, așa încât acesta a cesionat firma la data de 27 august 2007 martorilor C.M.M. și B.I. Deși la acel moment au semnat și acte prin care au preluat actele și documentele contabile ale acestor societăți în fapt acestea nu au fost predate.

Martorii audiați în instanță au declarat că nu au știut ce înseamnă semnarea actelor în cauză, fiind interesați doar de banii primiți. Tribunalul a reținut în drept că, fapta inculpatului F. care în calitate de administrator de fapt al SC M.P. SRL S.R.L. Târgu Mureș, în anul 2007 a achiziționat marfă de la partea vătămată SC P. SA S.R.L. Cisnădie, pentru care a oferit un număr de 34 de bilete la ordin, știind că nu are acoperirea necesară în bancă, și fără a alimenta conturile cu banii pe care i-a primit de la cumpărătorii mărfii respective până la scadența biletelor la ordin, producând părți vătămate un prejudiciu de 213.481 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Faptul de a acționa în aceeași manieră, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și a-l determina prin presiuni morale și promisiuni, bazându-se totodată pe încrederea pe care inculpatul D.D. o avea în el, să cumpere în continuare marfă de la SC P. SA, prin intermediul firmei SC E.C. SA S.R.L. Târgu Mureș, și să emită 10 bilete la ordin pentru suma totală de 111.991 RON, fără ca apoi să alimenteze conturile acestei societăți cu bani rezultați din vânzarea mărfii, și astfel partea vătămată să nu își poată încasa biletele la ordin emise pentru lipsă disponibil, întrunește de asemenea elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune. întreaga activitate infracțională a inculpatului, dat fiind valoarea totală a prejudiciului de 325.4000 lei, desfășurată prin intermediul celor 2 societăți comerciale, constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebite de grave săvârșită în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

Față de actul de sesizare al instanței, prin care inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instanța a pus în discuția părților, și a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit la inducerea în eroare a părții vătămate de un mijloc fraudulos, așa încât alin. (2) al art. 215 C. pen. va fi înlăturat din încadrarea juridică. Instanța de fond a examinat și cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de reprezentanta inculpatului F., și anume din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că această cerere este nefondată pentru următoarele motive: Legea nr. 59/1934 - Legea CEC-ului, reglementează această modalitate de plată, utilizarea lui și în art. 84 infracțiunile la legea CEC-ului.

Articolul invocat sancționează fapta de emitere a unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient sau după emiterea acestuia, de a utiliza în totul sau în parte disponibilul avut. Prin urmare, textul invocat nu este aplicabil în cauză, întrucât inculpatul nu s-a folosit de CEC - uri ci de bilete la ordin, iar Legea nr. 59/1934 cu toate prevederile ei nu poate fi extinsă și asupra altor instrumente de plată; de altfel biletul la ordin are o lege specială și anume Legea nr. 58/1934. Asupra corectei încadrări juridice a faptei s-a pronunțat într-o cauză identică Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători prin Decizia nr. 338/2004, dispunând că fapta constitui infracțiunea de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934. Inculpatul F. a susținut permanent că el nu a avut intenția de a înșela S.C SC P. SA, ci imposibilitatea încasării biletelor la ordin s-a datorat faptului că nu a reușit la rândul său să își încaseze banii de la cei cărora le-a vândut făina.

Aceste aspect a fost verificat de instanță și au fost audiați mai mulți martori cărora inculpatul le livra făină cumpărată de la partea vătămată și toți au declarat fără excepție că ei nu au datorii către F., (martorul K.B., f. 524, B.L., f. 525, V.G., f. 527, 112 instanță), existând în plus la dosarul de urmărire penală chitanțele prin care se face dovada plății banilor respectivi (132, 278, 302-327, 336) Inculpatul a mai susținut că pe lângă cei audiați de instanță el a avut afaceri și cu alte firme care însă au fost răi platnici și de aici a rezultat debitul mare, însă deși instanța acordat mai multe termene în acest sens, inculpatul nu a putut dovedi acest aspect și nu a indicat societățile despre care a făcut vorbire.

Referitor la susținerea inculpatului că la rândul său avea de încasat mai multe bilete la ordin, de la alte societăți (14 bilete ce i-au fost refuzate la plată și de aceea nu și-a putut achita datoria), instanța reține că acestea sunt emise pentru luna martie 2006 scadente în aprilie 2006 iar în cauză, inculpatul nu a mai plătit la SC P. SA din august 2007, până atunci relațiile desfășurându-se în cele mai bune condiții. F.J. s-a mai apărat susținând că, în ultima parte a desfășurării relațiilor cu SC P. SA a achitat cash marfa cumpărată, șoferilor ce aduceau făină, însă nu a primit chitanțe. Această susținere a fost verificată, fiind audiați ca martori șoferii propuși de inculpat, N.I. (f. 177), M.F.

și S.N., (f 258 - 259) însă aceștia au declarat că pentru banii primiți cash de la inculpat întotdeauna SC P. SA emitea chitanță, care era trimisă inculpatului cu transportul următor. Acest aspect este confirmat și de inculpatul D. De altfel, în dosarul de urmărire penală există aceste chitanțe, (fila 494). Intenția de a înșela a inculpatului F., rezultă din mai multe aspecte: deși știa că nu va alimenta conturile SC M.P. SRL cu banii primiți din vânzarea făinii a continuat să-l convingă pe martorul Popa că se află doar în imposibilitate temporară de plată; conduita inculpatului s-a schimbat în timp, martorul P. declarând că la început, atunci când inculpatul nu avea bani, suna și anunța să nu fie introduse biletele la ordin decât după 2-3 zile față de scadență, pentru ca apoi să numai anunțe acest lucru, și biletele emise să fie refuzate la plată; după cum rezultă din istoricul incidentelor de plată, SC M.P.

SRL, era în incidență de plată, încă din aprilie 2007 față de alte firme, (fila 353) însă inculpatul a continuat să emită bilete la ordin; când relația de afaceri a continuat, prin firma SC E.C. SA S.R.L. și pentru că făina a fost vândută mai departe era normal ca banii să se regăsească în contul SC E. SA, însă, nicio sumă de banii nu a intrat în contul acestei societăți, deci evident că banii au fost folosiți de F. în altă parte. S-a remarcat faptul că declarațiile reprezentantului părții civile, s-au coroborat cu declarațiile inculpatului D., asupra aspectelor cunoscute de acesta din urmă, instanța apreciind că D.D. a fost sincer atât cu privire la fapta imputată lui, cât și cu privire la relația lui cu inculpatul F.. Inducerea în eroare specifică infracțiuni de înșelăciune în convenții poate avea loc atât cu prilejul încheierii cât și cu prilejul executării unui contract.

Chiar dacă inculpatul F., l-a începutul relațiilor cu SC P. SA nu a avut această intenție, pe parcurs cu prilejul executării contractului ea a intervenit. Prin urmare faptele inculpatului F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, săvârșită în formă continuată. S-a apreciat însă că nu aceeași este situația în ceea ce-l privește pe inculpatul D. întrucât faptei sale, (complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții, săvârșită în formă continuată) așa cum a fost anterior descrisă, îi lipsește latura subiectivă. Această infracțiune se săvârșește cu intenție directă : inculpatul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmărind producerea acestuia.

Latura subiectivă include un scop special, și anume obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, și este necesar ca inculpatul să fi urmărit acest scop în momentul săvârșirii faptei. în cazul de față, inculpatul D., nu avut nici un moment reprezentarea că prin fapta sa, de a fi de acord ca inculpatul F. să desfășoare activități comerciale cu SC P. SA prin intermediul firmei al către administrator era, va înșela partenerul de afaceri și-i va produce acestuia un prejudiciu. El a crezut tot timpul, bazându-se pe încrederea pe care o avea în F., că banii vor exista în cont la momentul scadenței. în plus de aceasta, scopul special al infracțiunii de înșelăciune cerut de legiuitor, nu este întrunit în cauză ca element al laturii subiective, în ce-l privește de D., întrucât acesta nu a intenționat și nu a urmărit nici un moment să obțină pentru sine sau pentru altul ( F.), un folos material injust.

Pentru aceste considerente inculpatul D.D. a fost achitat în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Instanța a constatat că el a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore la data de 23 ianuarie 2008 conform ordonanței de reținere existente la fila 552 dosar urmărire penală. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului F., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

astfel:limitele legale de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave care sunt de la 10 la 20 de ani, gradul de pericol social al faptei săvârșite rezultat din aceea că faptele au avut ca urmare crearea unui prejudiciu însemnat părții civile, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, anterior a avut o conduită bună în societate așa încât se va reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a avut o atitudine nesinceră în cursul judecării cauzei, s-a prezentat la fiecare termen în instanță, așa încât va fi reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., că în prezent este angajat ca și șofer de taxi și încearcă sa­și întrețină familia din activități licite, este atașat de membri familiei, are o relație bună cu aceștia, din partea cărora se bucură de sprijin afectiv și moral.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare inculpatului F., și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. : dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie și interzice, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

A impus interzicerea exercitării acestor drepturi ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie motivat de aceea că infracțiunea săvârșită este gravă, iar prin interzicerea dreptului de a fi administrator apreciem că se protejează pe viitor siguranța raporturilor comerciale. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a avut în vedere concluziile referatului prezidențial, potrivit căruia inculpatul are un potențial relativ ridicat de integrare socială, având în vedere faptul că are resurse materiale stabile, (contract de muncă la SC T. SRL Târgu Mureș), are sprijin familial, așa încât, constatând că sunt întrunite condițiile prev. de art. 86 1 C. pen. atât sub aspectul pedepsei aplicate cât și sub aspectul circumstanțelor personale instanța a dispus suspendarea executări pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani.

Sub aspect civil, instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ.: fapta ilicită a inculpatului F. a fost dovedită în cauză, de asemenea și săvârșirea acesteia cu vinovăție; prejudiciul creat în dauna SC P. SA este cert și el rezultă din fișele analitice ale societății SC M.P. SRL și SC E. SA existente la filele 485 și 491 din evidențele părți civile depuse la filele 26 și 47 dosar urmărire penală, din biletele la ordin refuzate la plată existente la filele 48 - 130 dosar urmărire penală. Cuantumul prejudiciului produs este cert și în sumă de 325.400 RON, din care 213.481 RON reprezintă contravaloare acelor 34 de bilete la ordin emise de SC M.P.

SRL S.R.L. la care se adaugă suma de 111.919 RON reprezentând contravaloare celor 10 bilete la ordin emise de SC E.C. SA S.R.L. Față de faptul că inculpatul F. a acționat în calitate de prepus al SC M.P. SRL ce se află în faliment conform ultimelor evidențe comunicate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș, (fila 125 dosar instanță) în baza art. 998, 999 C civ, art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 213.481 RON plus dobânda legală începând cu data de 17 octombrie 2007 (data formulării plângerii de către partea civilă SC P. SA Cisnădie - moment din care debitorul este de drept în întârziere - fila 18 dosar urmărire penală).

De asemenea inculpatul F. a fost obligat să plătească părții civile și suma rezultată din biletele la ordin emise în numele societății SC E. SA în cuantum de 111.919 RON, plus dobânda legală începând cu data de 17 octombrie 2007 (când era de drept în întârziere). Față de faptul că această societate a fost dizolvată și a fost radiată din registrul comerțului, (f. 125) inculpatul a fost obligat singur la plata acestei sume. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Prin apelul declarat Parchetul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

pentru inculpatul F.J. și în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul D.D. și desființarea celor 10 bilete la ordin emise fraudulos cu obligarea acestuia la plata pagubei produse prin infracțiune, precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen. și stabilirea unei pedepse legale și temeinice pentru inculpatul F.J. În motivarea apelului se susține că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ce-i privește pe ambii inculpați față de încadrarea juridică cu care au fost trimiși în judecată. Astfel, se arată că biletul la ordin dobândește la scadență, prin refuzul de plată pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce a pus în evidență intenția frauduloasă a emitentului, iar prin aceasta s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contracte prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului D.D. motivat de faptul că acesta nu a acționat cu intenție. Dimpotrivă, se apreciază că inculpatul D. a avut cunoștință că inculpatul F. nu are disponibil în cont și a emis cele 10 bilete la ordin cunoscând pentru ce le emite și cu scopul ca inculpatul F. să obțină un folos material. Instanța de fond a omis să facă aplicarea prev. art. 348 C. proc. pen. pentru inculpatul D.D. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.J. s-a arătat că în mod greșit s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și C. pen. avându-se în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, atitudinea nesinceră a acestuia și valoarea mare a prejudiciului cauzat.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 85/ A din 31 mai 2011, examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu este fondat, și a fost admis, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, din probele administrate rezultând cert săvârșirea faptelor de către inculpatul F.J. La fel, instanța de fond a reținut corect că inculpatul D.D. nu se face vinovat de săvârșirea faptelor ce i sa impută, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Cu toate acestea în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul F.J. și din art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul D.D., eliminând caracterul de mijloc fraudulos al săvârșirii faptelor. Conform teoriei și practicii judiciare mijlocul fraudulos nu trebuie în sine să întrunească elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, cum ar fi cea de fals de exemplu. Din analiza stării de fapt și a probelor existente la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul F.J. a folosit biletele la ordin pentru a întări convingerea părții civile că urmărește încheierea unei tranzacții comerciale licite și pentru a induce în eroare partea civilă care nu ar fi încheiat contractul dacă ar fi cunoscut că inculpatul nu are disponibil pentru a plăti marfa achiziționată.

În acest fel inculpatul prin folosirea biletelor la ordin a folosit un mijloc fraudulos, iar încadrarea juridică a faptelor este cea cu care instanța a fost investită, aceea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul F.J. și, respectiv, art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul D.D. Referitor la achitarea inculpatului D.D., Curtea de Apel a apreciat că, soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu s-a dovedit fără dubiu că inculpatul a cunoscut faptul că inculpatul F.J. urmărește înșelarea partenerilor de afaceri în momentul când a acceptat ca acesta să desfășoare activități comerciale cu SC P. SA prin intermediul societății al cărei administrator era.

La fel nu s-a dovedit fără dubiu că inculpatul D.D. a acționat urmărind să îl ajute pe inculpatul F.J. și cunoscând că acesta are intenția de a înșela partenerul de afaceri prin introducerea la plată a biletelor la ordin cunoscând că nu avea disponibil în cont. A reținut că instanța de fond a motivat pe larg considerentele pentru care a dispus achitarea inculpatului D.D., motivare pe care Curtea de Apel și-o însușește și care corespunde actelor și probelor existente la dosarul cauzei. S-a apreciat că în cauză că nu se impune desființarea celor 10 bilete la ordin emise de către inculpatul D.D. deoarece acestea nu sunt false, ele putând fi investite cu formulă executorie. Și în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.J.

soluția este legală și temeinică. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de apel a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. precum și de circumstanțe personale ale inculpatului, apreciind că se impune în ce-l privește reținerea de circumstanțe atenuante, motivate de lipsa antecedentelor penale și comportarea anterioară bună. În mod corect instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante inculpatului ținând seama și de rapoartele de evaluare întocmite. Se apreciază de către Curtea de Apel că, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond inculpatului F. este de natură a îndeplini scopul preventiv și coercitiv ale pedepsei, astfel cum este acesta stabilit de prev. art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs inculpatul F.J. susținând că nu a avut intenția de a înșela și nici nu a beneficiat de o apărare corespunzătoare. Recursul declarat de inculpat este tardiv. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 363 alin. (3) din același cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Înalta Curte din examinarea lucrărilor dosarului, constată că inculpatul a fost prezent la desfășurarea dezbaterilor de la data de 17 mai 2011, pronunțarea asupra apelului amânându-se la 31 mai 2011, acesta declarând recurs la data de 21 iunie 2011, peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.

În raport de aceste considerente, urmează a fi respins, ca tardiv declarat, recursul declarat de inculpatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.