ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3035/2004, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13120/12069 din 15 iulie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea formulată pentru stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deși a depus în susținerea cererii, înscrisurile și actele necesare.

Prin sentința civilă nr. 2074 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la începutul lunii martie 1944, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoșani, în satul Tutana, județul Argeș, unde au rămas până în iunie 1945, când au revenit în Botoșani.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei și că aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea. Recursul este nefondat. Se reține din actele depuse la dosar și din declarațiile martorilor, că în urma deciziei guvernului, luată ca urmare a apropierii frontului, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoșani, în satul Tutana, județul Argeș, la începutul lunii martie 1944, unde au rămas până în iunie 1945, când în urma unei noi dispoziții a guvernului, au revenit în Botoșani.

De asemenea, extrasul eliberat de Arhivele Naționale face dovada situației invocată de reclamantă, actul respectiv fiind depus de reclamantă, în copie, la comisia pârâtei. Așadar, reclamanta a făcut dovada în sensul cererii formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, cu actele de stare civilă, declarațiile martorilor și extrasul eliberat de Arhivele Naționale. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2074 din 13 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.