ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 iulie 2002, reclamantul D.M. a chemat în judecată Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, solicitând anularea deciziei prin care i-a fost respinsă cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, recunoașterea acestei calități, în temeiul O.U.G. nr. 214/1999 și acordarea unor daune de 10.000.000 lei. Prin sentința civilă nr. 2134/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă, mai puțin cererea privind acordarea daunelor. Instanța a reținut că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, internarea în spitale de psihiatrie, ca urmare a exprimării protestului împotriva dictaturii și a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, ambele părți. În recursul reclamantului, în esență, se critică hotărârea, pentru faptul că nu au fost acordate despăgubirile solicitate, de 10.000.000 lei. Celelalte motive invocate ulterior de recurent nu vor fi analizate în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În recursul Ministerului Justiției se arată că instanța nu a analizat toate probele existente în dosar și în mod greșit a admis acțiunea. Recurentul face referire la adresa Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia (în care se menționează că motivele internărilor lui D.M. au fost: acte antisociale: scandaluri în locuri publice, trimiteri de scrisori cu caracter insultător diferitelor persoane cu funcții de răspundere în aparatul de stat, anxietate, agitație psihomotorie, instabilitate psihică marcată, delir de persecuție, urmărire, frustrare) și la cele ale S.R.I.

și Clinicii E.P. din Timișoara (în care se comunică faptul că D.M. nu se află în evidențele acestora). Ministerul Justiției a mai menționat că nu sunt întrunite cerințele art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a reținut instanța. Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate. În ce privește daunele materiale de 10.000.000 lei, solicitate de recurentul-reclamant, curtea de apel a apreciat corect că cererea este informă și nedovedită, recursul reclamantului fiind nefondat. Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, se constată că este neîntemeiat. Instanța de fond a analizat întregul material probator administrat în cauză, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.

Din coroborarea actelor depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost internat în nenumărate rânduri, în perioada 1957 - 1989, în spitale de psihiatrie, internări care se făceau la solicitarea fostelor organe de miliție, iar în perioada 1954 - 1976 a fost de mai multe ori arestat și reținut abuziv. Chiar dacă reclamantul a avut suferințe psihice reale în unele perioade, din ansamblul probelor administrate se desprinde faptul că internările aveau loc mai cu seamă în perioada evenimentelor politice ale regimului comunist, deoarece reclamantul își exprima protestul împotriva dictaturii și a încălcării drepturilor omului. În acest sens sunt adresa nr. 76769 din 3 aprilie 1991 a Ministerului de Interne, adresa nr. 2923 din 9 aprilie 2001, a C.N.S.A.S., copiile unor note informative ale fostei Securități (reclamantul era urmărit și a intrat în conflict cu lucrătorul operativ), referatul întocmit de plutonier major C.P.

din cadrul fostei Circumscripții 9 de miliție, la data de 17 decembrie 1975, cu nr. 589142, raportul căpitanului I.S., de la aceeași circumscripție de miliție. Față de cele mai sus reținute, se constată că sunt întrunite cerințele art. 3 lit. b), cu referire la art. 2 lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, sentința fiind legală și temeinică. Într-adevăr, în sentință, din eroare s-a consemnat art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, însă motivarea se referă la lit. b) a art. 3 din ordonanță, astfel încât nu se impune desființarea hotărârii atacate. Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul D.M. și pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, împotriva sentinței civile nr. 2134 din 18 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.