ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

18 iulie 2002, reclamantul D.M. a chemat în judecată Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului

Justiției, solicitând anularea deciziei prin care i-a fost respinsă cererea de

constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, recunoașterea

acestei calități, în temeiul O.U.G. nr. 214/1999 și acordarea unor daune de

10.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 2134/2003,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă, mai puțin cererea privind acordarea daunelor.

Instanța a reținut că

reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, internarea în

spitale de psihiatrie, ca urmare a exprimării protestului împotriva dictaturii

și a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, ambele părți.

În recursul reclamantului,

în esență, se critică hotărârea, pentru faptul că nu au fost acordate

despăgubirile solicitate, de 10.000.000 lei.

Celelalte motive invocate

ulterior de recurent nu vor fi analizate în conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ.

În recursul Ministerului

Justiției se arată că instanța nu a analizat toate probele existente în dosar

și în mod greșit a admis acțiunea. Recurentul face referire la adresa

Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia (în care se

menționează că motivele internărilor lui D.M. au fost: acte antisociale: scandaluri

în locuri publice, trimiteri de scrisori cu caracter insultător diferitelor

persoane cu funcții de răspundere în aparatul de stat, anxietate, agitație

psihomotorie, instabilitate psihică marcată, delir de persecuție, urmărire,

frustrare) și la cele ale S.R.I. și Clinicii E.P. din Timișoara (în care se

comunică faptul că D.M. nu se află în evidențele acestora).

Ministerul Justiției a mai

menționat că nu sunt întrunite cerințele art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999,

astfel cum a reținut instanța.

Verificând cauza, în funcție

de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

În ce privește daunele

materiale de 10.000.000 lei, solicitate de recurentul-reclamant, curtea de apel

a apreciat corect că cererea este informă și nedovedită, recursul reclamantului

fiind nefondat.

Referitor la recursul

declarat de Ministerul Justiției, se constată că este neîntemeiat.

Instanța de fond a analizat

întregul material probator administrat în cauză, astfel cum rezultă din

considerentele sentinței.

Din coroborarea actelor

depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost internat în nenumărate rânduri,

în perioada 1957 - 1989, în spitale de psihiatrie, internări care se făceau la

solicitarea fostelor organe de miliție, iar în perioada 1954 - 1976 a fost de

mai multe ori arestat și reținut abuziv.

Chiar dacă reclamantul a

avut suferințe psihice reale în unele perioade, din ansamblul probelor

administrate se desprinde faptul că internările aveau loc mai cu seamă în

perioada evenimentelor politice ale regimului comunist, deoarece reclamantul

își exprima protestul împotriva dictaturii și a încălcării drepturilor omului.

În acest sens sunt adresa nr.

76769 din 3 aprilie 1991 a Ministerului de Interne, adresa nr. 2923 din 9

aprilie 2001, a C.N.S.A.S., copiile unor note informative ale fostei Securități

(reclamantul era urmărit și a intrat în conflict cu lucrătorul operativ),

referatul întocmit de plutonier major C.P. din cadrul fostei Circumscripții 9

de miliție, la data de 17 decembrie 1975, cu nr. 589142, raportul căpitanului I.S.,

de la aceeași circumscripție de miliție.

Față de cele mai sus

reținute, se constată că sunt întrunite cerințele art. 3 lit. b), cu referire

la art. 2 lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, sentința fiind legală și

temeinică.

Într-adevăr, în sentință,

din eroare s-a consemnat art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, însă motivarea

se referă la lit. b) a art. 3 din ordonanță, astfel încât nu se impune

desființarea hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse,

recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs

care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul D.M. și pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă, împotriva sentinței civile nr.

2134 din 18 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.