- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 18 ianuarie 2005
Decizia nr. 230/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată cu nr. 140 din 13 februarie 2004, la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, reclamantul H.V. a contestat decizia Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, prin care i s-a respins cererea, măsura fiindu-i comunicată cu adresa nr. 1295/2003. În motivare, reclamantul a arătat că, prin cererea de constatare înregistrată la Comisie, a solicitat acordarea acestei calități, fiind persecutat politic și condamnat la pedepse cu privare de libertate, în regimul trecut.
Prin sentința civilă nr. 71/F din 5 aprilie 2004, instanța învestită a respins ca nefondată, acțiunea, reținând că reclamantul a fost condamnat în repetate rânduri, pentru comiterea mai multor infracțiuni de drept comun, respectiv tentativă de trecere frauduloasă a frontierei și ultraj, fapte care nu se încadrează în dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că, atât condamnările suferite, cât și măsurile administrative la care a fost supus, au avut un substrat politic, în sensul că a fost persecutat pentru atitudinea sa de protest împotriva regimului comunist, cât și pentru faptul că provenea dintr-o familie de chiaburi.
Totodată, a susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, întrucât a avut de suferit măsuri administrative abuzive din partea organelor de miliție, care l-au internat în spitale de psihiatrie, de unde a fost externat, după o zi, ca urmare a refuzului de hrană și de medicamente. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive. Verificându-se actele cauzei, în raport cu dispozițiile legale citate, se constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat recurentul-reclamant, sunt de drept comun, faptele încriminate nefiind săvârșite din motive politice.
Tot astfel, nu rezultă că s-ar fi dispus împotriva recurentului, măsuri administrative abuzive, în sensul prevăzut la art. 3 lit. a) - e) din ordonanță. Ca atare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de H.V. împotriva sentinței civile nr. 71/F din 5 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.