ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 723

din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

revocare a măsurii de siguranță a internării (provizorii) formulată de

petiționarul

Ș.Șt.

alin. (1) ca nefondată.

A mai fost obligat

petiționarul la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 569

din 18 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea petentului apreciind că raportat la

infracțiunea comisă de acesta, art. 20, raportat la art. 176 C. pen., la măsura

dispusă de instanța care a judecat această faptă respectiv internarea într-un

instituit medical de specialitate până la însănătoșire în baza art. 114 alin.

(2) C. pen. și confirmată ulterior conform art. 162 C. proc. pen. și față de

stadiul actual al sănătății petentului conform adresei de sănătate mintală, nu

se justifică revocarea acestei măsuri.

Apelul declarat de petent

împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 509/ A din 2

septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Curtea Supremă de Justiție,

secția penală, prin decizia penală nr. 2742 din 6 iunie 2003, a admis recursul

petiționarului, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul București, secția I penală, apreciind că revocarea măsurii poate fi

analizată numai pe baza unei alte expertize medico-legale psihiatrice, nu numai

pe baza unor adrese, adeverințe sau certificate medicale care atestă că

petiționarul urmează tratamentul prescris, iar starea sănătății s-a ameliorat.

Instanța de fond, rejudecând

cauza a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

În raport de expertiza

medico-legală psihiatrică depus, în luna mai 2004, s-a reținut că petiționarul

Ș.Șt. a fost internat în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 la

Spitalul Al. Obregia cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă cronică. Din

cuprinsul aceluiași raport de expertiză a mai rezultat că petiționarul este

pensionat medical, cu gradul II de invaliditate că acesta locuiește cu mama sa

și are manifestări violente.

Tribunalul București, secția

I penală, având în vedere diagnosticul de schizofrenie cronică în evoluție

deteriorativă și faptul că petiționarul prezintă periculozitate socială, a

respins cererea, ca nefondată, și a obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 640 din 7 septembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de petiționarul Ș.Șt. înlăturând criticile acestuia,

în sensul că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită întrucât

cererea nu mai îndeplinește cerințele art. 437, raportat la art. 161 și art.

162 C. proc. pen., și deci nu se mai justifică internarea medicală.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată petiționarul, în termen legal, a formulat recurs reiterând motivele

susținute în fața instanței de fond și a celei de control judiciar.

Recursul declarat de

petiționar este nefondat.

Examinând actele dosarului,

în raport de criticile formulate prin recursul petiționarului se constată că

instanța de fond, precum și cea de control judiciar au apreciat în mod corect

atunci când au dispus respingerea cererii de revocare a măsurii de siguranță,

prevăzută de art. 114 C. pen., justificată de concluziile raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică întocmită la 16 februarie 2004 și depusă în

dosarul de fond în luna mai 2004.

Potrivit art. 114 alin. (1) C.

pen., când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman și se află într-o stare

care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un

institut medical de specialitate până la însănătoșire.

Or, din raportul de

expertiză psihiatrică rezultă că ultima internare a petiționarului s-a făcut la

Spitalul Al. Obregia în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 fiind

diagnosticat cu schizofrenie paranoidă cronică.

De asemenea, mai rezultă

faptul că boala petiționarului a debutat în anul 1990, iar ulterior acesta a

fost internat în repetate rânduri la Spitalul Al. Obregia, punându-i-se

diagnosticul de schizofrenie încă din anul 1993. În final expertiza a

concluzionat că petiționarul suferă de schizofrenie paranoidă cronică în

evoluție deteriorativă și că prezintă periculozitate socială.

Față de considerentele mai

sus expuse și analizând hotărârile pronunțate în cauză, din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul Ș.Șt. împotriva deciziei penale nr. 640 din 7

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 aprilie 2005.