ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 723 din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de revocare a măsurii de siguranță a internării (provizorii) formulată de petiționarul Ș.Șt. alin. (1) ca nefondată. A mai fost obligat petiționarul la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 569 din 18 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului apreciind că raportat la infracțiunea comisă de acesta, art. 20, raportat la art. 176 C. pen., la măsura dispusă de instanța care a judecat această faptă respectiv internarea într-un instituit medical de specialitate până la însănătoșire în baza art. 114 alin. (2) C. pen.

și confirmată ulterior conform art. 162 C. proc. pen. și față de stadiul actual al sănătății petentului conform adresei de sănătate mintală, nu se justifică revocarea acestei măsuri. Apelul declarat de petent împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 509/ A din 2 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2742 din 6 iunie 2003, a admis recursul petiționarului, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția I penală, apreciind că revocarea măsurii poate fi analizată numai pe baza unei alte expertize medico-legale psihiatrice, nu numai pe baza unor adrese, adeverințe sau certificate medicale care atestă că petiționarul urmează tratamentul prescris, iar starea sănătății s-a ameliorat.

Instanța de fond, rejudecând cauza a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. În raport de expertiza medico-legală psihiatrică depus, în luna mai 2004, s-a reținut că petiționarul Ș.Șt. a fost internat în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 la Spitalul Al. Obregia cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă cronică. Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză a mai rezultat că petiționarul este pensionat medical, cu gradul II de invaliditate că acesta locuiește cu mama sa și are manifestări violente. Tribunalul București, secția I penală, având în vedere diagnosticul de schizofrenie cronică în evoluție deteriorativă și faptul că petiționarul prezintă periculozitate socială, a respins cererea, ca nefondată, și a obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 640 din 7 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petiționarul Ș.Șt. înlăturând criticile acestuia, în sensul că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită întrucât cererea nu mai îndeplinește cerințele art. 437, raportat la art. 161 și art. 162 C. proc. pen., și deci nu se mai justifică internarea medicală. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată petiționarul, în termen legal, a formulat recurs reiterând motivele susținute în fața instanței de fond și a celei de control judiciar. Recursul declarat de petiționar este nefondat.

Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate prin recursul petiționarului se constată că instanța de fond, precum și cea de control judiciar au apreciat în mod corect atunci când au dispus respingerea cererii de revocare a măsurii de siguranță, prevăzută de art. 114 C. pen., justificată de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmită la 16 februarie 2004 și depusă în dosarul de fond în luna mai 2004. Potrivit art. 114 alin. (1) C. pen., când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoșire. Or, din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că ultima internare a petiționarului s-a făcut la Spitalul Al.

Obregia în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă cronică. De asemenea, mai rezultă faptul că boala petiționarului a debutat în anul 1990, iar ulterior acesta a fost internat în repetate rânduri la Spitalul Al. Obregia, punându-i-se diagnosticul de schizofrenie încă din anul 1993. În final expertiza a concluzionat că petiționarul suferă de schizofrenie paranoidă cronică în evoluție deteriorativă și că prezintă periculozitate socială. Față de considerentele mai sus expuse și analizând hotărârile pronunțate în cauză, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.Șt. împotriva deciziei penale nr. 640 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2005.