ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1816/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1816/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59
din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost respinsă, ca tardivă,
plângerea petiționarului M.T., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi
penale vizând pe intimatul N.L.D.
A fost obligat petiționarul
să plătească către stat suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această
sentință, s-a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a dispus trimiterea în
judecată a recurentului-petiționar M.T., pentru comiterea infracțiunii de luare
de mită și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 254 C. pen. și art. 264
C. pen., constând în aceea că în calitate de judecător la Tribunalul Bihor,
împreună cu judecătorul P.A., a pretins și primit de la Ș.V., prin intermediul
avocatului N.L.D. suma de 20.000 dolari S.U.A., pentru a pronunța o soluție
favorabilă în dosarul nr. 5700/2001 al Tribunalului Bihor.
Prin același rechizitoriu
față de Ș.V. și N.L.D., autori ai infracțiunii de dare de mită prevăzută de
art. 255 C. pen., s-a reținut că există o cauză care înlătură răspunderea
penală, respectiv cea înscrisă la art. 255 alin. (3) C. pen.
Împotriva acestei soluții
dată de către parchet, vizând pe intimatul N.L.D., s-a formulat plângere de
către recurent, pe considerent că în mod nejustificat s-a dispus scoaterea de
sub urmărire penală și respectiv netrimiterea în judecată, astfel că se impune
desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii
urmăririi penale privind faptele comise, dare de mită, prevăzută de art. 255 C.
pen.
Curtea de Apel Cluj a
examinat plângerea petiționarului și în raport de data introducerii, respectiv
dispozițiile art. 275 și urm. C. proc. pen., astfel cum au fost modificate,
prin Legea nr. 281/2003, a respins-o ca tardiv introdusă.
Împotriva sentinței a
declarat recurs petiționarul, pe considerent că în mod greșit i s-a respins
plângerea ca tardivă.
Examinând recursul declarat,
în raport de susținerea acestuia, de actele și lucrările de la dosar, de
sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, se constată că recursul de
față este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai
jos.
Dispozițiile art. 275 și
urm. C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 281/2003,
reglementează dreptul oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor
și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare
intereselor sale legitime.
Tot în dispozițiile Legii
nr. 281/2003, la art. IX pct. 5, se precizează că în cazul rezoluțiilor de
neîncepere a urmăririi penale, a ordonanțelor, ori după caz a rezoluțiilor de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de
procuror până la intrarea în vigoare a legii, termenul de introducere a
plângerii prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen., este de un an și
curge de la intrarea în vigoare a legii.
Ori, cum Legea nr. 281/2003
a intrat în vigoare la data publicării în M. Of. al României la 01 iulie 2003,
termenul de 1 an s-a împlinit la data de 01 iulie 2004, iar plângerea
petiționarului a fost înregistrată la 07 iulie 2004, așa cum rezultă din
registrul de intrare al Curții de Apel Oradea.
Ca atare, se constată că în
mod just și în conformitate cu prevederile legii, instanța de fond, Curtea de
Apel Cluj a respins plângerea, ca fiind tardiv introdusă.
În consecință, recursul
declarat se va respinge ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.
189 și urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinței penale nr. 59 din 20
decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 15 martie 2005.