ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81/P din 8 aprilie 2010, Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C.V.G., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. cu referire la art. 248

1

C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei H.A.D., sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă A.V.A.S. București.

S-a constatat că B.C.R. S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din 16 august 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor - sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C.V.G. până la concurența sumei de 278.638,05 RON.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul C.V.G. suma de 557,7 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.V.G. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță sub Dosar nr. 7076/2002 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.V.G., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și H.A.D., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că în cursul anului 1995, S.C. B. S.R.L., administrată de inculpata H.A.D., avea două credite bancare nerestituite, unul contractat cu B.A. S.A. - S. Bihor, iar celălalt de la B.C. "I.T." S.A. În cursul anului 1995 și primăvara anului 1996, Adunarea Generală a Acționarilor a S.C. B. S.R.L. a hotărât contractarea unor noi credite în scop comercial. Atât inculpata cât, mai ales, soțul său, martorul H.I.D., îl cunoșteau pe inculpatul C.V.G., care era directorul S.C. B. S.A. - S. Oradea, motiv pentru care au discutat cu acesta despre posibilitatea acordării creditelor. Inculpatul C.V.G. s-a deplasat la sediul S.C. B. S.R.L., unde în prezența martorului B.D., au discutat și despre vila pe care inculpatul și-o construia în Oradea și despre faptul că are nevoie de o echipă de muncitori pentru edificarea unui gard împrejmuitor și pentru realizarea instalației electrice. În vara anului 1996, inculpata H.A.D. a dispus trimiterea unei echipe de muncitori - angajați ai S.C. B. S.R.L. - la locuința inculpatului, unde au ridicat un gard folosind stâlpi metalici și plasă de sârmă ridicată din depozitele S.C. B. S.R.L. De asemenea, în aceeași perioadă, doi muncitori au executat instalația electrică - săparea șanțului în perete, montarea tubulaturii, tragerea firelor electrice și montarea dozelor. În această perioadă, muncitorii respectivi au fost plătiți de S.C. B. S.R.L., iar inculpatul C.V.G. nu a plătit nici o sumă pentru manopera și materialele utilizate.

În urma discuțiilor purtate între inculpați, S.C. B. S.R.L. a solicitat S.C. B. S.A. - S. Oradea acordarea unor credite. În baza acestora au fost încheiate două convenții de credit, ambele având același număr și aceeași dată 18 iulie 1995, primul în sumă de 400.000 dolari S.U.A. și al doilea în sumă de 1.800.000.000 lei vechi. Ulterior, la data de 11 aprilie 1996, s-a acordat un credit în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A. La data încheierii acestei convenții, S.C. B. S.R.L. avea în sold creditul în sumă de 300.000 dolari S.U.A., care a fost preluat în noul plafon aprobat. Nu a fost restituită nici o sumă din creditele acordate S.C. B. S.R.L., însă pe parcursul derulării lor au fost încheiate mai multe addendumuri prin care fie s-au acordat prelungiri a perioadelor de rambursare, fie majorări ale plafoanelor de lucru.

Cu privire la aceste credite, în rechizitoriu se arată că aceste credite au fost date cu încălcarea normelor de creditare bancară. Astfel, potrivit acestora, contractele nu pot avea același număr, acesta nu este în conformitate cu sistemul de numerotare neputându-se identifica dacă a fost acordat de centrală sau de sucursală și nici căreia dintre acestea i-ar fi revenit în competență, contractul de garanție imobiliară nu specifică pentru care din cele două convenții de credit se garantează cu imobilul din CF Episcopia Bihor, ambele credite au fost acordate folosindu-se aceeași garanție imobiliară, preluarea creditului pe obiect prin acordarea plafonului de lucru descoperit este neconformă procedurilor de creditare, nu s-a verificat corectitudinea datelor înscrise în contract privind garanțiile, iar creditele depășesc sumele ce puteau fi acordate având în vedere volumul de afaceri derulat prin B. în perioada 3 mai 1995 - 4 iulie 1995 de S.C. B. S.R.L. Totodată, acordarea unor prelungiri repetate contravine normelor de creditare, la fel și acordarea unor credite pentru rambursarea altor credite scadente.

Prin Sentința penală nr. 41/P/2006 a Tribunalului Bihor s-a dispus condamnarea inculpatului C.V.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În legătură cu această infracțiune, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 68.008.000 lei, sumă obținută de acesta prin comiterea infracțiunii și reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate.

Pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătându-se că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția. Astfel, se reține că acordul dat de inculpatul C.V.G. nu putea fi relevant din punct de vedere juridic, deoarece aceste credite trebuiau a fi aprobate de Comisia Centrală a B.. Deși s-a dispus achitarea sa, întrucât contractele de credit nu au fost acordate cu respectarea cerințelor legale, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.758.753,01 dolari S.U.A. în favoarea A.V.A.S. București și s-a menținut măsura asiguratorie instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În ceea ce o privește pe inculpata H.A.D. s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., reținându-se că a intervenit o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale și anume prescripția răspunderii penale.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel inculpații, care a fost admis prin Decizia penală nr. 154/A/2006 a Curții de Apel Oradea și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor, reținându-se că expertiza efectuată în cauză este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost efectuată de un expert care nu este autorizat în domeniul financiar-bancar și că se impune efectuarea unei expertize de către expert autorizat.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bihor sub Dosar nr. 6477/111/2006.

În rejudecare s-a pronunțat Sentința penală nr. 81/P din 8 aprilie 2010, cu aceiași soluție de condamnare a inculpatului C.V.G. pentru infracțiunea de luare de mită, de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și de încetare a procesului penal față de inculpata H.A.D. pentru infracțiunea de dare de mită, reținându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.V.G. și D. (fostă H.) A.D., precum și D.G.F.P. Bihor, în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Inculpatul C.V. a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, iar în subsidiar achitarea, în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. sau încetarea procesului întrucât a intervenit prescripția.

Niciuna dintre apărările inculpatului nu a fost primită.

Instanța de apel, reanalizând materialul probator administrat, a concluzionat că infracțiunea de luare de mită este dovedită, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, că este vorba de o infracțiune gravă, ce aduce atingere relațiilor de serviciu, astfel că solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 18

1

C. pen. nu poate fi primită, iar termenul de prescripție nu s-a împlinit, întrucât ultimul act de executare a infracțiunii de luare de mită a fost îndeplinit în vara anului 1996.

Inculpata D. (fostă H.) A.D. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de dare de mită pe motiv că fapta nu există (art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

Pentru motivele arătate în combaterea apărărilor inculpatului C., instanța de apel a constatat ca fiind dovedite în cauză ambele infracțiuni, respectiv luare de mită pentru inculpatul C. și dare de mită pentru inculpata D..

S-a apreciat ca întemeiat apelul declarat de D.G.F.P. Bihor, prin care s-a solicitat obligarea inculpatului C. la plata cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea expertizei efectuate în cauză, în temeiul art. 191 C. proc. pen.

Apelul declarat de A.V.A.S., nemotivat, a fost analizat din oficiu, neconstatându-se existența vreunui motiv care să conducă la admiterea acestuia.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 81/A din 23 noiembrie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și de inculpații C.V. și D. (fostă H.) A.D..

A admis apelul declarat de D.G.F.P. Bihor în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a desființat în parte sentința primei instanțe, majorând cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul de la 5.000 RON la 7.000 RON, din care suma de 5.180 RON reprezintă contravaloarea expertizei efectuate în cauză.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.V.G., D. (fostă H.) A.D. și partea civilă A.V.A.S.

Inculpatul C.V.G. a reiterat criticile susținute în apel și a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

În ipoteza în care s-ar reține, totuși, săvârșirea infracțiunii, a solicitat încetarea procesului penal, constatându-se că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Inculpata D. (fostă H.) A.D., de asemenea, a reluat criticile susținute și în apel, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurenta parte civilă A.V.A.S. nu a formulat nici în scris și nici oral vreun motiv de casare a hotărârii.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte doar recursul declarat de inculpatul C.V.G., în sensul celor ce urmează:

Recursul declarat de inculpatul C.V.G.

Inculpatul a invocat trei motive de recurs, unul cu caracter principal, prin care a solicitat achitarea, întrucât infracțiunii de luare de mită îi lipsește unul din elementele constitutive și două solicitări cu caracter subsidiar, respectiv achitarea în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. sau încetarea procesului în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se intervenția prescripției răspunderii penale.

Critica se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., dar nu este fondată.

Apărarea inculpatului nu poate fi reținută, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina sa.

Muncitorii angajați ai S.C. B., care au efectuat lucrările la casa inculpatului C., susțin că au lucrat o perioadă mai îndelungată de timp fără să fi fost plătiți de inculpatul C.. Relevante sunt în acest sens declarațiile martorilor O.I., I.I., M.C.D., E.T., I.P. care susțin că au fost trimiși acolo în cursul lunilor iunie - iulie 1996 din dispoziția inculpatei H., care susține că în această perioadă a fost plătit de S.C. B., iar inculpatul C. nu l-a retribuit în nici un mod.

De asemenea, martorul E.T. mai arată că a fost trimis de către H. A. să execute o lucrare de împrejmuire la o vilă situată în Oradea, iar stâlpii metalici și plasa de sârmă au fost aduse de la S.C. B., fiind eliberate din depozit la dispoziția inculpatei H. A..

O relevanță deosebită o prezintă în cauză declarația martorului B.D., diriginte de șantier și acționar la firma S.C. B., precum și amic cu soții H., care susține că în cursul anului 1995 - primăvara anului 1996 a fost convocată o ședință a acționarilor la care soții H. au pus în discuția asociaților contractarea a două credite. În perioada în care se discuta despre angajarea acestor credite, l-a cunoscut personal pe inculpatul C. care s-a deplasat la sediul firmei S.C. B. de mai multe ori în perioada respectivă, iar H. D. i-a spus martorului că a fost coleg cu inculpatul.

În continuare, martorul face o precizare foarte importantă în sensul că, cu prilejul deplasărilor inculpatului C. la sediul firmei în perioada respectivă, la un moment dat, acesta i-a arătat martorului proiectul unei locuințe tip vilă situate pe str. Făcliei despre care i-a spus că dorește s-o construiască, cerându-i părerea de specialitate.

Cu prilejul acestor discuții, erau de față și soții H. și martorul B.D. a afirmat că locuința trebuie văzută la fața locului, în sensul de a se deplasa personal până acolo, iar H. A. i-a spus martorului "să îl ajute pe inculpatul C.".

Martorul B. confirmă faptul că a participat la construirea gardului împrejmuitor pe o durată de 1,6 ani, timp în care au fost plătiți cu toții în mod obișnuit de către S.C. B. S.R.L.

De asemenea, martorul B. mai face precizarea deosebit de importantă în sensul că, în mod obișnuit, la asemenea lucrări se întocmește un deviz de lucrări lunar pentru lucrările executate în vederea decontării lucrării de către client, dar în situația executării lucrărilor la vila inculpatului C., nu a fost întocmit nici un deviz de lucrări, respectiv martorul nu a încheiat nici un deviz de lucrări și nici nu cunoaște să fi fost încheiat ulterior de altcineva.

Martorii audiați în faza de urmărire penală și-au păstrat aceeași poziție și în faza de judecată.

Așadar, există o legătură de cauzalitate între angajarea creditului respectiv de către inculpata D. (fostă H.) A. și lucrările care au fost executate de echipa de muncitori de la firma inculpatei S.C. B., fără ca aceștia să fie plătiți de către inculpatul C. și fără să se efectueze un deviz de lucrări lunar.

Ca atare, susținerile inculpatului în sensul că discuțiile despre angajarea creditului și executarea lucrărilor au avut loc la interval de un an, nu prezintă relevanță, atâta vreme cât martorul B.D., având calitatea de diriginte de șantier și amic al soților H. la data respectivă, arată în mod constant că, cu prilejul acelor discuții în legătură cu creditul a avut loc și discuția generată de inculpatul C. privitoare la construirea vilei de pe str. F. De aici rezultă că este vorba despre o acțiune de pretindere chiar dacă nu expresă a inculpatului C. ca inculpata să-l ajute la efectuarea lucrărilor respective atâta vreme cât dorește să obțină un astfel de credit. În cazul infracțiunii de luare, respectiv dare de mită, acțiunea de pretindere, respectiv acceptare de bani sau foloase poate fi expresă sau tacită, esențial pentru consumarea infracțiunii este ca această acțiune să se exercite în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcționar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

De asemenea, nu prezintă relevanță nici apărarea inculpatului C. în sensul că nu avea atribuții cu privire la atribuirea creditelor, aprobarea acestora fiind în competența Centralei B. și nu a comitetului de credite din care făcea parte inculpatul. Pentru consumarea infracțiunii de luare de mită este suficient ca inculpatul să aibă atribuții chiar limitate în ceea ce privește îndeplinirea actului respectiv. În speță, inculpatul, în calitate de director la B. S. Oradea nu avea atribuții de dispoziție în ceea ce privește acordarea creditului, ci doar atribuții limitate de avizare a acestuia, atribuție pe care o exercita împreună cu alte persoane. Nici acest aspect privind exercitarea atribuției de avizare de către mai multe persoane, nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de corupție de către inculpatul C.V., respectiv de inculpata D. (fostă H.) A., în scopul îndeplinirii actului de serviciu care avea ca finalitate obținerea creditului de către inculpata D. (fostă H.). Pentru motivele indicate mai sus, nu se poate susține că în cauză ar fi vorba despre săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, iar nu a celei de luare de mită, atâta vreme cât inculpatul avea atribuții limitate astfel cum s-a arătat mai sus și folosul a fost pretins tocmai în scopul îndeplinirii actului respectiv.

De asemenea, nu prezintă relevanță sub aspectul consumării infracțiunii de luare de mită nici aspectul referitor la faptul că, în perioada respectivă, la sediul S.C. B. s-au efectuat mai multe controale și nu s-au constatat deficiențe și nici faptul că inculpatul avea calificativul foarte bine. Așa cum rezultă din textul art. 254 C. pen., infracțiunea de luare de mită se săvârșește și în scopul ca funcționarul să efectueze un act care intră, potrivit legii în atribuțiile sale de serviciu, cum este cazul în speță.

Prin urmare, în mod corect, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, critica inculpatului sub acest aspect nefiind întemeiată.

1

) C. proc. pen.

Motivul de recurs corespunde cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și, de asemenea, este nefondat.

În speță, nu se poate aprecia că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere gravitatea acesteia, natura infracțiunii - de corupție, ce aduce atingere relațiilor se serviciu, inculpatul având o funcție importantă la acea dată, respectiv director al S.C. B. - S. Oradea.

Critica vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 16 C. proc. pen., jurisprudența fiind unanimă în a aprecia incidența acestui caz și în ipoteza în care, în mod greșit, nu s-a constatat intervenirea unui motiv de înlăturare a răspunderii penale.

Această critică a fost invocată și în apel, dar instanța a respins-o motivând că ultimul act de executare a infracțiunii de luare de mită a fost îndeplinit în vara anului 1996, astfel încât, calculând termenul de prescripție de la această dată, acesta nu s-a împlinit.

Înalta Curte apreciază că soluția instanței de apel este greșită sub acest aspect.

Conform dispozițiilor art. 121 alin. (1), art. 122 pct. b și art. 124 C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, iar prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de 10 ani, prevăzut de art. 122 pct. b C. pen., este depășit cu încă jumătate.

Potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., "termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni".

Luarea de mită este o infracțiune instantanee; ea se consumă în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase ori a acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia.

În același timp, luarea de mită este susceptibilă de a fi săvârșită și în forma unei infracțiuni continuate, în cazurile în care îmbracă forma primirii banilor sau altor foloase, iar remiterea acestora este eșalonată în timp.

În speță, se constată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, ci în formă simplă, comisă sub forma pretinderii unor foloase, probele arătând că inculpatul C.V.G. s-a deplasat la sediul S.C. B. S.R.L. Oradea, ocazie cu care, în prezența martorului B.D., a purtat discuții cu inculpata H.A.D., căreia i-a spus că își construiește o locuință tip vilă în Oradea și că are nevoie de o echipă de muncitori pentru efectuarea activității de edificare a unui gard împrejmuitor al imobilului, precum și de muncitori specializați în executarea instalației electrice la vila respectivă.

Această discuție, deși imprecis determinată în timp, este dovedit că a avut loc în "primăvara anului 1995".

În acest moment s-a consumat infracțiunea de luare de mită (și, corelativ, și cea de dare de mită), respectiv în momentul în care s-a realizat înțelegerea între persoana care pretinde și cea care promite.

Pentru reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de luare de mită s-a avut în vedere tocmai împrejurarea că pretinderea a avut loc înainte ca acesta să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, dat fiind că dacă s-ar fi avut în vedere actele de primire și nu de pretindere, atunci fapta s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 256 C. pen. (primirea de foloase necuvenite), întrucât primirea a avut loc după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Îndeplinirea atribuțiilor de serviciu s-a materializat la data când au fost încheiate cele două convenții de credit, respectiv data de 18 iulie 1995.

Prin urmare, pentru stabilirea momentului în care s-a consumat infracțiunea de luare de mită în forma pretinderii determinant este momentul când a intervenit înțelegerea dintre persoana care dă mită și cea care ia mită, în scopul de a îndeplini, de a nu îndeplini sau de a întârzia îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu, fiind fără relevanță dacă primirea banilor sau a foloaselor a avut loc ulterior sau chiar nu s-a realizat.

În speță, primirea foloaselor s-a realizat ulterior îndeplinirii atribuției de serviciu (respectiv încheierii contractelor de credit) și s-a întins pe o perioadă mai lungă, dat fiind că a fost vorba de executarea unor lucrări de construcție, însă primirea foloaselor în aceste condiții apare ca un act de executare, de aducere la îndeplinire a unei înțelegeri anterioare, înțelegere prin care s-a consumat infracțiunea de luare de mită.

Stabilind momentul înțelegerii ca moment al consumării infracțiunii de luare de mită, acesta este situat în primăvara anului 1995, anterior încheierii contractelor de credit din data de 18 iulie 1995, date în raport de care termenul de prescripție de 15 ani s-a împlinit înainte de 18 iulie 2010.

Recursul declarat de inculpata D. (fostă H.) A.D..

Inculpata a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

Critica se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și nu este fondată.

Așa cum s-a arătat anterior, în analiza recursului declarat de inculpatul C., infracțiunile de luare și de dare de mită sunt dovedite de probatoriul administrat, care a relevat înțelegerea intervenită între cei doi, de pretindere și promisiune a efectuării unor lucrări de construcție în scopul obținerii de inculpată a creditelor respective.

Este corectă și observația instanței de apel, în sensul că nu a solicitat în fața primei instanțe continuarea procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile legale în cazul intervenirii prescripției, conform art. 13 C. proc. pen.

Recursul declarat de partea civilă A.V.A.S. - nu a formulat în scris și nici oral vreun motiv de casare a hotărârii, iar Înalta Curte nu a constatat în cauză existența din oficiu a unor motive care să conducă la admiterea recursului formulat de recurentă.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.V.G., va casa în parte ambele hotărâri și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b

1

) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata D. (fostă H.) A.D. și partea civilă A.V.A.S.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele D. (fostă H.) A.D. și partea civilă A.V.A.S. vor fi obligate la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului cuvenit pentru inculpata D. urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu pentru inculpatul C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.V.G. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 23 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată și Sentința penală nr. 81/P din 8 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală și rejudecând, pe fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b

1

) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.V.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata D. (fostă H.) A.D. și de partea civilă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta inculpată D. (fostă H.) A.D. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.V.G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 mai 2011.