ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1132/45/2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de inculpata D.D. A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpată prin încheierea din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași. A admis cererea formulată de inculpata SC „M.I.” SRL București. A ridicat măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile ale acestei societăți prin Ordonanța nr. 114/P/2010 și aplicat prin Procesul-verbal nr. 114/P/2010 din 18 noiembrie 2011, până la concurența sumei de 6.126.481,98 RON.

A admis cererea formulată de partea vătămată U.M.F. „G.r.T. A.” Iași. A dispus restituirea către partea vătămată a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției din data de 07 februarie 2011, consemnate în procesul-verbal respectiv, precum și a documentelor originale ridicate de la această instituție, după depunerea la dosar a copiilor sale, cu excepția înscrisurilor pretins falsificate și indicate în actul de sesizare al instanței. A pus în vedere persoanei vătămate obligația de a păstra respectivele bunuri și înscrisuri ce au făcut obiectul restituirii, până la soluționarea definitivă a cauzei. A respins, ca nefondată, plângerea formulată de inculpatul V.D.A.

împotriva Ordonanței de instituire a popririi din data de 27 octombrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Cu privire la cererea formulată de inculpata D.D., Curtea a apreciat, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara față de inculpată au încetat și nu există temeiuri noi care să impună menținerea respectivei măsuri. Cu privire la plângerea formulată de inculpatul V.D.A. împotriva ordonanței de instituire a popririi din data de 27 octombrie 2011, Curtea a constatat această cerere ca neîntemeiată pentru următoarele motive: S-a arătat că în cursul urmăririi penale, Ministerul Comunicațiilor s-a constituit parte civilă cu suma de 852 RON, reprezentând prejudiciul pretins cauzat acestei părți civile.

De asemenea, inculpatul este acuzat că ar fi primit, cu titlu de mită, suma de 2.000 RON. Cum în speța de față, banii pretins primiți de inculpat cu titlu de mită nu au fost găsiți, în temeiul art. 254 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care acesta va fi condamnat pentru respectiva infracțiune, va trebui obligat la plata sumei respective, motiv pentru care, pentru a fi garantat că va fi îndeplinită această obligație, s-a luat de către procuror prin ordonanța atacată măsura asiguratorie a popririi, în conformitate cu dispozițiile art. 167 C. proc. pen., până la concurența sumei de 2.852 RON (852 + 2.000). Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul V.D.A..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Suceava a apreciat că încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava este netemeinică sub aspectul revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata D.D., solicitând admiterea recursului, casare încheierii atacate și, în consecință, respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul V.D.A., prin apărătorul său, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 teza I și pct. 17 1 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului. Referindu-se la primul caz de casare, apărătorul a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

A arătat că Încheierea din 27 septembrie 2012 prin care instanța de fond a respins ca nefondată plângerea împotriva ordonanței de instituire a popririi formulate de inculpat nu conține nici o motivare în fapt sau în drept, cu privire la soluția pronunțată. Pentru acest motiv de casare, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecarea cererii inculpatului de către aceeași instanță, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., același apărător a arătat că prin modalitatea de soluționare a plângerii formulată de inculpat împotriva ordonanței de instituire a popririi emise la data de 27 octombrie 2011 în dosarul de urmărire penală nr. 114/P/2010, instanța de fond a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 163 și urm. C. proc.

pen. Pentru acest motiv apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs și în urma rejudecării instanța să dispună revocarea în parte a măsurii popririi în privința sumei de 2.000 RON, care a fost indisponibilizată în mod nelegal și să se dispună restituirea acestei sume către inculpat. Recursurile declarate în cauză sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție/DNA Serviciul Teritorial Suceava, privind pe inculpata D.D. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte, constată următoarele: Inculpata D.D. a fost trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 248 1 C. pen.

cu referire la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. - abuz în serviciu contra intereselor publice faptă prevăzute și pedepsite de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. - luare de mită faptă prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - fals intelectual faptă prevăzute și pedepsite de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Față de această inculpată s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive de către Curtea de Apel Iași, prin Încheierea penală nr. 12 din 18 octombrie 2011, măsură ce a fost revocată prin Decizia nr. 3790 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind dispusă măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 1 C. proc.

pen., pe o durată de 30 de zile. Măsura a fost prelungită de procuror prin ordonanța emisă la data de 24 noiembrie 2011, pentru încă 30 de zile. După învestirea instanței, măsura obligării de a nu părăsi țara a fost luată din nou față de inculpata D.D. prin Încheierea din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași. La luarea acestei măsuri, instanța a reținut, în esență, că restricția la libertatea de mișcare corespunde cerințelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, este o ingerință prevăzută de lege, urmărind un scop legitim și fiind necesară într-o societate democratică. Sub acest ultim aspect, instanța a reținut că măsura este proporțională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Prin Încheierea din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori printre altele, a admis cererea formulată de inculpata D.D., revocând măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpată prin Încheierea din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași. În mod corect această instanță a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive au încetat și nu există temeiuri noi care să impună menținerea respectivei măsuri. Din actele și lucrările dosarului nu rezultă date că inculpata s-ar fi sustras de la urmărirea penală sau de la judecată sau că aceasta ar fi încercat să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Dimpotrivă, se constată că inculpata a răspuns chemării organelor de urmărire penală, a transmis acestor organe toate actele solicitate, iar după sesizarea instanței, s-a prezentat la termenele de judecată care au fost stabilite în cauză.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, măsurile preventive, inclusiv și cea de față, trebuie să aibă un caracter excepțional, libertatea de mișcare fiind un drept de care orice persoană trebuie să se bucure, chiar și aceea acuzată de comiterea unei infracțiuni, desigur cu limitările prevăzute atât de legislația internă cât și de cea europeană. În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 din actul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care în parag.

2 și 3, prevede că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. La luarea acestei măsuri preventive față de inculpată s-a avut în vedere un anumit grad de pericol social și o rezonanță sporită în cadrul societății civile, susținută de mass-media locală, însă prin trecerea unei perioade de timp rezonabile, acest pericol social s-a diminuat, impactul asupra conștiinței generale s-a estompat, opinia publică fiind satisfăcută prin măsura preventivă dispusă și față de inculpata D.D.

Menținerea acestei măsuri, dincolo de termenul rezonabil pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind atins, ar însemna nerespectarea valorilor unei societăți democratice și încălcarea flagrantă a principiilor consacrate de Convenția Europene a Drepturilor Omului, precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prima instanță, în mod corect a avut în vedere și principiul egalității de șanse și tratament față de ceilalți inculpați cu privire la care nu s-a luat o astfel de măsură dar și circumstanțele personale ale inculpatei D.D., care este o persoană fără antecedente penale, are o bună reputație în societate, lucru datorat și funcției pe care o ocupă, respectiv, aceea de Director General Administrativ la Universitatea de Medicină și Farmacie „ Gr.

T. P.” Iași, funcție care presupune și deplasări în străinătate. Ori, corect s-a apreciat de instanța de fond că menținerea unei măsuri preventive ca aceea de față, prin care îi este restricționat dreptul fundamental de liberă circulație, împiedică însăși îndeplinirea îndatoririlor profesionale care îi incumbă din fișa postului, afectând în mod negativ și interesele instituției respective. Cu privire la recursul declarat de inculpatul V.D.A.. Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii”.

„Măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei”, se stipulează la alineatul doi al aceluiași articol. În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248, 254, 289 C. pen., cu aplicarea Legii nr. 78/2000 privind infracțiunile de corupție. În cursul urmăririi penale, Ministerul Comunicațiilor s-a constituit parte civilă cu suma de 852 RON, reprezentând prejudiciul pretins cauzat acestei părți civile. De asemenea, inculpatul este acuzat că ar fi primit, cu titlu de mită, suma de 2.000 RON. Ori, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. proc.

pen., „Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”. Cum în speța de față, banii pretins primiți de inculpat cu titlu de mită nu au fost găsiți, este evident că, în cazul în care acesta va fi condamnat pentru respectiva infracțiune, va trebui obligat la plata sumei respective, motiv pentru care, pentru a fi garantat că va fi îndeplinită această obligație, s-a luat de către procuror prin ordonanța atacată măsura asiguratorie a popririi, în conformitate cu dispozițiile art. 167 C. proc. pen., până la concurența sumei de 2.852 RON (852+2.000).

Petentul a mai solicitat să se constate că sumele pentru a căror recuperare a fost instituită poprirea au fost indisponibilizate integral la dispoziția organelor de urmărire penală și, pe cale de consecință, să se dispună deblocarea conturilor la toate instituțiile bancare la care are deschise conturi. Înalta Curte apreciază că nu poate da curs unei astfel de cereri atâta timp cât petentul nu a făcut dovada că sumele poprite au fost consemnate de debitori la dispoziția parchetului, cu predarea recipiselor, așa cum se stipulează la art. 167 C. proc. pen. Față de cele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul V.D.A..

Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție/Direcția Națională Anticorupție/Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul V.D.A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1132/45/2011. Obligă recurentul inculpat V.D.A. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată D.D., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM