ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26/ PI din

29 martie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta P.B.E.,

împotriva rezoluției nr. 91/P/2002 din 20 februarie 2003 a P.N.A., secția de

combatere a corupției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționara a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei

reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, prin rezoluția nr. 91/P/2002

din 20 februarie 2003, P.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.B.E. din cadrul Tribunalului

Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C.

pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (1), (4) și (6), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

La data de 18 noiembrie 2005,

petiționara P.B.E. s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale direct instanței de judecată, Curtea de Apel Oradea, în

condițiile în care nu parcursese procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C.

proc. pen., de atacare a soluției la procurorul ierarhic superior.

Ulterior, la 22 noiembrie 2005,

petiționara s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub

aspectul temeiului juridic al soluției și invocând dispozițiile art. 197 C.

proc. pen., referitor la nulitatea absolută generată de neascultarea sa cu

privire la fapta imputată.

Prin rezoluția din 20 ianuarie 2006,

nr. 1875/II-2/2005 a D.N.A. din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-a admis plângerea petiționarei, s-a dispus infirmarea

parțială a soluției adoptate și reținerea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., ca temei al neînceperii urmăririi penale.

Constatând că petiționara nu s-a

conformat dispozițiilor exprese ale articolelor 278 și 278

1

C. proc.

pen., potrivit cărora plângerea adresată instanței de judecată împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de atacarea

acesteia la procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, instanța

de fond a apreciat ca inadmisibilă plângerea cu care a fost investită și a

respins-o ca atare.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționara P.B.E., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea plângerii ca

rămasă fără obiect și înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

278 și 278

1

C. proc. pen., plângerea în fața instanței împotriva

rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată trebuie

precedată, în mod obligatoriu, de atacarea soluției la procurorul ierarhic

superior.

Cum petiționara s-a adresat mai

întâi cu plângere direct instanței de judecată la data de 18 noiembrie 2005 și

abia după câteva zile a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen. și

la procurorul ierarhic superior celui care a dispus rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, în mod corect instanța de fond a constatat plângerea ca

inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Soluția dispusă de procuror urmare a

admiterii plângerii petiționarei nu mai poate influența asupra modului de

rezolvare a prezentei cauze, dată fiind obligativitatea respectării normelor

procesual penale referitoare la cronologia îndeplinirii fiecărui act prevăzut

de textele de lege arătate.

Totodată, necomunicarea soluției

dispusă de procuror, nu împieta asupra obligației petiționarei de a respecta și

de a acționa potrivit dispozițiilor legale în materie.

Ca o consecință a respingerii

cererii sale, petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Așa fiind, Curtea constată recursul

ca nefondat, și nefiind alte motive de casare în cauză, urmează să-l respingă.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara P.B.E. împotriva sentinței penale nr. 26 din 29 martie

2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 mai 2006.