ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26/ PI din 29 martie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta P.B.E., împotriva rezoluției nr. 91/P/2002 din 20 februarie 2003 a P.N.A., secția de combatere a corupției. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare. S-a reținut că, prin rezoluția nr. 91/P/2002 din 20 februarie 2003, P.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.B.E. din cadrul Tribunalului Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (1), (4) și (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. La data de 18 noiembrie 2005, petiționara P.B.E. s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale direct instanței de judecată, Curtea de Apel Oradea, în condițiile în care nu parcursese procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., de atacare a soluției la procurorul ierarhic superior. Ulterior, la 22 noiembrie 2005, petiționara s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul temeiului juridic al soluției și invocând dispozițiile art. 197 C. proc. pen., referitor la nulitatea absolută generată de neascultarea sa cu privire la fapta imputată. Prin rezoluția din 20 ianuarie 2006, nr. 1875/II-2/2005 a D.N.A.

din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis plângerea petiționarei, s-a dispus infirmarea parțială a soluției adoptate și reținerea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ca temei al neînceperii urmăririi penale. Constatând că petiționara nu s-a conformat dispozițiilor exprese ale articolelor 278 și 278 1 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea adresată instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de atacarea acesteia la procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, instanța de fond a apreciat ca inadmisibilă plângerea cu care a fost investită și a respins-o ca atare. În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara P.B.E., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea plângerii ca rămasă fără obiect și înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 278 și 278 1 C. proc. pen., plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată trebuie precedată, în mod obligatoriu, de atacarea soluției la procurorul ierarhic superior. Cum petiționara s-a adresat mai întâi cu plângere direct instanței de judecată la data de 18 noiembrie 2005 și abia după câteva zile a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen. și la procurorul ierarhic superior celui care a dispus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în mod corect instanța de fond a constatat plângerea ca inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Soluția dispusă de procuror urmare a admiterii plângerii petiționarei nu mai poate influența asupra modului de rezolvare a prezentei cauze, dată fiind obligativitatea respectării normelor procesual penale referitoare la cronologia îndeplinirii fiecărui act prevăzut de textele de lege arătate. Totodată, necomunicarea soluției dispusă de procuror, nu împieta asupra obligației petiționarei de a respecta și de a acționa potrivit dispozițiilor legale în materie. Ca o consecință a respingerii cererii sale, petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Așa fiind, Curtea constată recursul ca nefondat, și nefiind alte motive de casare în cauză, urmează să-l respingă. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.B.E. împotriva sentinței penale nr. 26 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2006.