ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a corupției și a criminalității organizate, prin rechizitoriul din 26 august 2002, îi trimite în judecată pe inculpații M.T. și P.A., judecători la Curtea de Apel Oradea, pentru infracțiunile de luare de mită și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254 și art. 264 C. pen. Actul de învinuire reține, în esență, că, în luna octombrie 2001, în calitate de judecători la Tribunalul Bihor, inculpații au pretins și primit, de la numitul Ș.V., prin intermediul avocatului N.L.D., suma de 20.000 dolari S.U.A., pentru a pronunța o soluție favorabilă în dosarul nr. 5700/2001 de pe rolul acelei instanțe, cauză penală privind pe mituitor.

Prin același rechizitor, se dispune neînceperea urmăririi penale a lui Ș.V. și N.L.D., aceștia beneficiind de cauza de impunitate, prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen. Procurorul E.R. motivează că Ș.V. și N.L.D. s-au autodenunțat și că, deși cele două autodenunțuri au date diferite, între ele nu s-au efectuat acte de urmărire penală. Într-un alt dosar la Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a corupției și criminalității organizate, privind pe inculpatul L.A.F., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cauză instrumentată de procurorii E.R., A.O. și O.P., se atașează declarația, din 6 iunie 2002, prin care avocatul N.L.D. neagă că ar fi primit suma de 20.000 dolari S.U.A., de la Ș.V., pentru judecătorul M.T., declarație pe care avocatul o menține și la confruntarea cu mituitorul.

La 6 ianuarie 2003, inculpatul M.T. cere trimiterea în judecată a procurorilor E.R. și A.C., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și reținerea sau distrugerea de înscrisuri. Petiționarul motivează că cei doi procurori nu i-au prezentat declarațiile prin care avocatul N.L.D., nega că ar fi primit, de la Ș.V. suma de 20.000 dolari S.U.A. și că i-ar fi dat această sumă lui, petiționarului. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția nr. 8/P/2003 din 23 aprilie 2003, dispune neînceperea urmăririi penale a procurorilor E.R. și A.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 272 C. pen.

Petiționarul se adresează procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, reiterând plângerea introductivă. Primul adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin rezoluția nr. 8/P/2003 din 6 octombrie 2003, respinge, ca nefondată, plângerea. Petiționarul se plânge și împotriva acestei rezoluții stăruind în cererea de trimitere în judecată a celor doi procurori. Plângerea nu este întemeiată. Așa cum, corect, se motivează în sus-menționatele rezoluții ale conducerii parchetului general, declarațiile, prin care avocatul N.L.D. contestă că ar fi primit suma de 20.000 dolari S.U.A. de la Ș.V. și că ar fi dat acești bani judecătorului T.M., au fost date în cauza penală nr. 138/P/2002, privind pe un alt inculpat, L.A., la rândul său trimis în judecată.

Aceste declarații se află atașate la dosar. Nu este, deci, adevărată susținerea din plângerea petiționarului, că procurorii E.R. și A.C. ar fi sustras sau distrus declarațiile în discuție, că ar fi favorizat vreun infractor sau că, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, și le-ar fi îndeplinit în mod defectuos sau nu și le-ar fi îndeplinit și, prin aceasta, ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor sale legale. Așa fiind, în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângerea petiționarului va fi respinsă, conform dispozitivului hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.T., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 23 aprilie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 8/P/2003, privind pe intimații E.R. și A.C., menținută prin rezoluția din 6 octombrie 2003 a Primului Adjunct al Procurorului General al Parchetului, de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Obligă pe petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.