ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra plângerii de față;
Din actele dosarului, constată
următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă
de Justiție, secția de combatere a corupției și a criminalității organizate,
prin rechizitoriul din 26 august 2002, îi trimite în judecată pe inculpații M.T.
și P.A., judecători la Curtea de Apel Oradea, pentru infracțiunile de luare de
mită și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254 și art. 264 C. pen.
Actul de învinuire reține, în
esență, că, în luna octombrie 2001, în calitate de judecători la Tribunalul
Bihor, inculpații au pretins și primit, de la numitul Ș.V., prin intermediul
avocatului N.L.D., suma de 20.000 dolari S.U.A., pentru a pronunța o soluție
favorabilă în dosarul nr. 5700/2001 de pe rolul acelei instanțe, cauză penală
privind pe mituitor.
Prin același rechizitor, se dispune
neînceperea urmăririi penale a lui Ș.V. și N.L.D., aceștia beneficiind de cauza
de impunitate, prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.
Procurorul E.R. motivează că Ș.V. și
N.L.D. s-au autodenunțat și că, deși cele două autodenunțuri au date diferite,
între ele nu s-au efectuat acte de urmărire penală.
Într-un alt dosar la Parchetului de
pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a corupției și
criminalității organizate, privind pe inculpatul L.A.F., procuror la Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bihor, cauză instrumentată de procurorii E.R., A.O. și O.P.,
se atașează declarația, din 6 iunie 2002, prin care avocatul N.L.D. neagă că ar
fi primit suma de 20.000 dolari S.U.A., de la Ș.V., pentru judecătorul M.T.,
declarație pe care avocatul o menține și la confruntarea cu mituitorul.
La 6 ianuarie 2003, inculpatul M.T.
cere trimiterea în judecată a procurorilor E.R. și A.C., pentru infracțiunile
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului
și reținerea sau distrugerea de înscrisuri.
Petiționarul motivează că cei doi
procurori nu i-au prezentat declarațiile prin care avocatul N.L.D., nega că ar
fi primit, de la Ș.V. suma de 20.000 dolari S.U.A. și că i-ar fi dat această
sumă lui, petiționarului.
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă
de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția nr. 8/P/2003
din 23 aprilie 2003, dispune neînceperea urmăririi penale a procurorilor E.R.
și A.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 272 C.
pen.
Petiționarul se adresează
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,
reiterând plângerea introductivă.
Primul adjunct al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin rezoluția nr.
8/P/2003 din 6 octombrie 2003, respinge, ca nefondată, plângerea.
Petiționarul se plânge și împotriva
acestei rezoluții stăruind în cererea de trimitere în judecată a celor doi
procurori.
Plângerea nu este întemeiată.
Așa cum, corect, se motivează în
sus-menționatele rezoluții ale conducerii parchetului general, declarațiile, prin
care avocatul N.L.D. contestă că ar fi primit suma de 20.000 dolari S.U.A. de
la Ș.V. și că ar fi dat acești bani judecătorului T.M., au fost date în cauza
penală nr. 138/P/2002, privind pe un alt inculpat, L.A., la rândul său trimis
în judecată.
Aceste declarații se află atașate la
dosar.
Nu este, deci, adevărată susținerea
din plângerea petiționarului, că procurorii E.R. și A.C. ar fi sustras sau
distrus declarațiile în discuție, că ar fi favorizat vreun infractor sau că, în
exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, și le-ar fi îndeplinit în mod
defectuos sau nu și le-ar fi îndeplinit și, prin aceasta, ar fi cauzat vreo
vătămare a intereselor sale legale.
Așa fiind, în baza art. 278
1
C. proc. pen., plângerea petiționarului va fi respinsă, conform dispozitivului
hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul M.T., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale din 23 aprilie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 8/P/2003,
privind pe intimații E.R. și A.C., menținută prin rezoluția din 6 octombrie
2003 a Primului Adjunct al Procurorului General al Parchetului, de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție.
Obligă pe petiționar la plata sumei
de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 14
aprilie 2004.