ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1204/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 175

din 29 iunie 2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, a condamnat pe

inculpatul

N.G.A.

la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a

dispus degradarea militară a inculpatului.

Totodată, s-a dedus, din

pedeapsa aplicată, durata reținerii de la 12 noiembrie 2003 la 13 noiembrie

2003.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumelor de 50.000.000 lei, despăgubiri materiale și 50.000.000 lei

despăgubiri morale către partea civilă I.P. și respectiv, 12.045.055 lei,

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar

București.

În esență, s-au reținut

următoarele:

În seara zilei de 5

octombrie 2001, aflându-se într-o discotecă, între inculpat, însoțit de

martorii I.C. și M.H.M. și S.G. a izbucnit un conflict, în cadrul căruia,

inculpatul care a sărit în ajutorul prietenilor săi, a fost lovit cu pumnul și

apoi cu un stachete, în zona capului și pe corp, de către martorul S.G.

Încercând să aplaneze

conflictul, victima N.D. a intervenit, moment în care inculpatul, sub impulsul

tulburării generate de conflict, a luat stachetele și a aplicat victimei o

lovitură puternică în zona capului, urmare căreia aceasta a decedat.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 655/ A din 8 septembrie 2004,

admițând apelul declarat de partea civilă, a desființat, parțial, sentința și,

rejudecând, a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen.

În baza art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, a fost

respins apelul inculpatului N.G.A.

Inculpatul a declarat recurs,

solicitând, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru completarea

urmăririi penale, cu motivarea că cercetarea penală nu s-a efectuat complet și

corect și că nu rezultă în mod cert vinovăția sa, iar, în subsidiar, achitarea,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului

material probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o

încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

Potrivit art. 333 alin. (1)

C. proc. pen., în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui

dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă

că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Or, în cauză, urmărirea

penală este completă, iar fapta și vinovăția inculpatului rezultă, în mod cert,

din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor M.H.M.,

I.C., V.A. și S.G. și cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul

cercetării judecătorești.

Edificatoare este declarația

inculpatului dată la instanță, în care a arătat că „am pus mâna pe bucata aceea

de ulucă și am început să lovesc cu ea în toți cei care, la rândul lor, mă

loveau și dădeam chiar cu disperare.”.

Martorul M.H.M. a declarat,

tot la instanță, printre altele, că „atunci când a revenit la locul faptei, am

observat că N.G.A. îl lovea pe cel care rămăsese. Cred că îl lovea cu o bâtă și

i-am spus în acel moment s-l lase că o să-l omoare. Am observat că N.G.A. îl

lovea pe acel bărbat în zona capului și spatelui. Mai fac precizarea că am

văzut că bărbatul pe care îl lovea N.G.A. era căzut în șanț”.

În același sens, martorul

S.G. a arătat, în fața instanței, că „În momentul în care m-am apropiat, l-am

văzut pe N.D. în șanț și pe N.G.A. când îi aplica lovituri în timp ce acesta

era căzut și cred că avea o bâtă cu care-l lovea. Am văzut pe unul din ceilalți

doi când s-a apropiat de N.G.A. și i-a spus că-l omoară și în acel moment

N.G.A. a încetat să-l lovească”.

Din examinarea întreg

materialului probator, rezultă că urmărirea penală și cercetarea judecătorească

sunt complete și că probele administrate în cauză dovedesc în mod cert fapta și

vinovăția inculpatului, astfel că nu se justifică nici restituirea cauzei la

procuror, și nici achitarea inculpatului.

Pentru aceste considerente,

nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din

oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu

obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.G.A. împotriva deciziei penale nr. 655/ A din

8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.