ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2005

HOTĂRÂRE
19.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 14 noiembrie 2002, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând anularea, ca nelegală, a adresei nr. 473934 din

6 noiembrie 2002 și obligarea pârâtului să-l angajeze la Garda Financiară Constanța, în funcția de comisar II, pe perioada octombrie 1992 - februarie

1993 și din 14 iunie 1993, în calitate de comisar I.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin adresa a cărei anulare o cere, pârâtul i-a

comunicat faptul că a avut funcția de comisar din 15 februarie 1994, până la 25

mai 2000, când, prin decizia nr. 141/2000, a pierdut această calitate.

Reclamantul a precizat că nu

ar fi trebuit să mai participe la concursul organizat în ianuarie 1994, pentru

funcția de comisar, întrucât promovase concursul din octombrie 2002 și oricum,

ar fi trebuit angajat în februarie 1993, fără a fi necesar să mai participe la

concurs.

Prin sentința civilă nr. 160

din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile

sale recunoscute de lege, întrucât în perioada octombrie 1992 - februarie 1994

nu a avut calitatea de salariat al pârâtului, cele două concursuri organizate

în 1992 și 1993, fiind legale, iar reclamantul fiind declarat respins, după

participarea sa la cele două concursuri.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că nu a înțeles să conteste cele 2 concursuri, ci doar a solicitat ca pe baza

notelor obținute la acele concursuri, să fie angajat comisar II, din octombrie

1992 și comisar I, din iunie 1993.

Instanța a schimbat obiectul

cererii de chemare în judecată și a ignorat faptul prezentat și în raportul de

expertiză contabilă, că pe postul de comisar rămas vacant prin promovarea

într-o altă funcție - comisar șef de divizie, a unei alte persoane, ar fi

trebuit încadrat reclamantul care obținuse media 8,16 și se situase pe locul 3

la concursul din februarie 1993.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că

reclamantul a avut calitatea de comisar la Garda Financiară Constanța, în perioada februarie 1994 - mai 2000, când a fost trecut în

funcția de inspector de specialitate la Administrația Finanțelor Publice Medgidia, nerezultând din actele dosarului, că decizia prin

care s-a dispus această măsură, a fost anulată în mod irevocabil și că

reclamantul ar avea și în prezent calitatea de comisar.

În consecință, în mod corect

a procedat instanța, respingând cererea, cât timp reclamantul a fost salariatul

pârâtului, doar în intervalul sus menționat, iar rezultatele obținute la

concursurile organizate în octombrie 1992 și respectiv, februarie 1993, au fost

validate prin declararea reclamantului, ca respins, în mod irevocabil.

Așadar, întrucât cele două

concursuri au fost legale, reclamantul, de altfel, necontestându-le în

prezentul litigiu, nu se poate susține că sunt întrunite cerințele art. 1 din

Legea nr. 29/1990, dispoziții pe care se întemeiază acțiunea.

Pentru considerentul expus

mai sus, apare ca nerelevantă în cauză, expertiza contabilă depusă ca probă

extrajudiciară și despre care reclamantul a susținut că nu a fost avută în

vedere de instanță, la soluționarea litigiului.

În consecință, criticile

formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

Respinge recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței civile nr. 160/CA din 23 octombrie 2003, a Curții

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2005
Financiare. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în esență, că răspunsul primit de reclamant se referă la toate aspectele semnalate în petiția sa și că, prin acest act, nu i-a fost vătămat un drept legal, în sensul art. 1 din
ÎCCJ 2003-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.V., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, a solicitat anularea Ordinului nr. 1176 din
ÎCCJ 2009-02-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2009
304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocat de recurentă solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. S-a arătat că la concursul organizat de A.N.F.P. a participat domnul N.G.
ÎCCJ 2010-05-25
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2010
. s-a dispus ca începând cu data de 25 martie 2009, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de comisar șef secție, reclamantul N.C. a fost eliberat din funcția de comisar șef la Garda Financiară, Secția Județeană Neamț, și nu
ÎCCJ 2009-10-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 932 din 5 martie 2009 a admis în parte acțiunea for
Sursă