ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 aprilie 2010, reclamantul M.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziția Primarului municipiului Craiova nr. 2979 din 23 ianuarie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul susmenționat, trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 177/1961, dosarul fiind trimis ulterior Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care însă, nu a întreprins măsurile necesare pentru soluționarea cererii, în sensul emiterii titlului de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005.

Prin sentința nr. 305 din 11 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire aferent imobilului în litigiu. Cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsă și de asemenea, reținându-se lipsa calității procesuale pasive, s-a dispus respingerea acțiunii față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dosarul privind imobilul ce a constituit proprietatea reclamantului a fost înregistrat la comisie, autoritatea competentă pentru stabilirea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în anul 2006, fiind însă nesoluționat, culpa pentru depășirea termenului rezonabil pentru desfășurarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, aparținând pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs această pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a invocat faptul că, în urma analizării legalității măsurii dispuse de Primarul municipiului Craiova, s-a constatat necesitatea completării documentației pentru imobilul în litigiu, respectiv înscrisuri privind suprafața construcției demolate, anul construirii, materialele folosite la edificare, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Pârâta a arătat astfel că nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu-i este imputabilă, dosarul transmis fiind incomplet cu privire la identificarea imobilului, urmând a se proceda la evaluarea și emiterea titlului de despăgubire după clarificarea situației.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, dosarul privind dispoziția nr. 2979 din 23 ianuarie 2006 a fost înregistrat la comisie la 8 februarie 2008 și de-abia după introducerea acțiunii, s-au solicitat Primăriei municipiului Craiova înscrisuri suplimentare, deși în procesul-verbal de preluare a imobilului, anexat dispoziției, rezultau date suficiente privind construcția demolată. Curtea de apel a stabilit în mod just că prin demersul făcut de comisie la 19 aprilie 2010 către autoritatea locală, pârâta și-a exprimat de fapt voința de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și nici până în prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Referitor la susținerea pârâtei privind faptul că dosarul nu ar fi complet, se constată că acest aspect a fost invocat pentru prima dată cu prilejul formulării întâmpinării în fața primei instanțe, în adresa din 7 iulie 2009, prin care i s-a comunicat reclamantului stadiul dosarului său, nefăcându-se nicio referire la necesitatea completării documentației. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.