ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2005

HOTĂRÂRE
22.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, reclamanta V.E. a chemat în judecată, Casa

de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 9532/7243

din 8 decembrie 2003.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în perioada 17 iunie 1939 - 16 august 1940, fiind

bolnavă de T.B.C., s-a aflat internată la Sanatoriul Burgaz și nu a putut să se refugieze din Basarabia, când teritoriul a fost cedat.

În anul 1941, când trupele

române au trecut râul Prut, sovieticii au ridicat-o împreună cu familia și i-au

deportat în Caucazul de Nord.

În vara anului 1942, după ce

trupele germano-române au cucerit locul deportării, s-au deplasat spre

Transnistria (Odessa), unde era guvernator A. și unde li s-au eliberat acte de

identitate, în vederea repatrierii, în țară ajungând în martie 1944.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 300 din 16 februarie 2004,

a admis acțiunea formulată de V.E.

A anulat hotărârea nr. 9532/7243

din 8 decembrie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în perioada

1 martie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească Basarabia,

din motive etnice, datorită deportării în Caucazul de Nord.

Astfel că fiind dovedită

persecuția etnică, nu mai are relevanță că reclamanta s-a stabilit în România -

Liebling (județul Timiș), ulterior, după ce o perioadă a locuit în Odessa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca

nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că instanța de fond a aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 189/2000,

atât în privința datei acordării drepturilor, cât și cu privire la aprecierea

probelor administrate, întrucât prin adresa nr. 4605/2003, Casa Națională de

Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale a precizat că reclamanta nu

beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6

situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, respectiv adeverința eliberată de Inspectoratul pentru

Învățământ Chișinău, Certificatul emis de Prefectura Poliției Chișinău,

Buletinul de înscriere a biroului poliției rezultă că reclamanta împreună cu

familia sa locuiau în anul 1940, în Basarabia - Chișinău.

Din declarația martorei E.V.

rezultă că familia: V.S., soția și fiica E., a fost deportată în Caucazul de

Nord, ajungând în ianuarie 1943, la Odessa.

De unde rezultă că

reclamanta nu avea domiciliul în Odessa, însă situația frontului a fost de așa

natură, încât reclamanta și familia sa au ajuns în acest oraș, care la un

moment dat a fost sub guvernare germano-română.

Aici autoritățile române au

certificat cu originalul, actele de identitate ale părinților (există

înscrisuri în acest sens la dosarul cauzei), iar în martie 1944, reclamanta și

familia s-au refugiat în Liebling - Timiș.

Astfel că reclamanta a făcut

dovada persecuției din motive etnice, drept pentru care se reține soluția

instanței de fond, ca legală și temeinică, urmând a se respinge recursul

declarat, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 300 din 16

februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2278/2004, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a munic
ÎCCJ 2005-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1590 din 1 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M
ÎCCJ 2005-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1826/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 27 aprilie 2004, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a munici
ÎCCJ 2005-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2005
sei Orhei - U.R.S.S., iar din declarațiile autentificate ale martorilor rezultă că a locuit până în anul 1942, în Târgu Briceni, județul Hotin - Ucraina și împreună cu familia s-a refugiat în luna aprilie 1942, ca urmare a cedării Basarabie
ÎCCJ 2005-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1150 din 28 aprilie 2004, reclamantul B.D. a solicitat în cont
Sursă