ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2278/2004, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu
cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12776/12256
din 17 iunie 2004, emisă de pârâtă și admiterea cererii formulată în baza Legii
nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală, apreciindu-se
eronat că în calitate de deportat din motive politice, din Odesa, în anul 1941,
în regiunea Tomsc, nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr.
189/2000.
Prin sentința civilă nr. 2123
din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.V., în
contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că persecuția din motive politice a
reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,
nefiind o persecuție din motive etnice.
Împotriva sentinței
sus-menționate a declarat recurs, G.V. care a motivat, în esență, că motivul
real al deportării sale a fost și de natură etnică.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosar, coroborate
cu declarațiile martorilor, rezultă că reclamantul și familia sa au fost
deportați din motive politice, în anul 1941, în Siberia, regiunea Tomsc din
Odesa, iar în anul 1956 familia reclamantului s-a stabilit în România.
În mod întemeiat, instanța
de fond a reținut că persecuția reclamantului a fost din motive politice, și nu
din motive etnice, situație în care acesta nu se încadrează în dispozițiile art.
1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Față de considerentele mai
sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în
temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.V.
împotriva sentinței civile nr. 2123 din 14 octombrie 2004, a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2005.