ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8648/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2288

din 20 iulie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamantul G.I. a contestat hotărârea nr. 7002/2575 din 13

august 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul

pârâtei.

În motivare, reclamantul a susținut

că soluția de respingere a cererii, este nelegală prin aceea că, nu s-a reținut

de către Comisie, motivul deportării familiei sale în Siberia, și anume, faptul

că tatăl acestuia, V.I. era ofițer în armata română.

Prin sentința civilă nr. 1844 din 5

noiembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7002

din 13 august 2003 și a obligat pârâta Casa de Pensii municipiului București,

să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, încadrarea

în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1942 - 6

martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt, că reclamantul s-a născut în lagăr, după deportarea

părinților, cu domiciliul forțat în regiunea Tomsc, în anul 1941 și că

deportarea s-a datorat faptului că tatăl reclamantului, V.I., a fost ofițer în

armata română, mama acestuia fiind de naționalitate română și locuind în

România.

În raport cu probele administrate,

instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. a)

din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivând că

reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, de către regimurile

instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și că, s-a

născut în anul 1942, după deportarea părinților săi.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român care,

în perioada determinată de lege, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind deportată în lagăre din străinătate, cum este cazul și în speță.

Față de aceste dispoziții legale, în

mod corect s-a reținut de către instanță, împrejurarea că, reclamantul, fiind

născut în lagăr, după deportarea părinților, datorată încadrării tatălui său,

ca ofițer în armata română, beneficiază de prevederile art. 1 lit. a) din Legea

nr. 189/2000.

În consecință, urmează a se respinge

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1844 din 5

noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.