ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8648/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2288 din 20 iulie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul G.I. a contestat hotărârea nr. 7002/2575 din 13 august 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei. În motivare, reclamantul a susținut că soluția de respingere a cererii, este nelegală prin aceea că, nu s-a reținut de către Comisie, motivul deportării familiei sale în Siberia, și anume, faptul că tatăl acestuia, V.I. era ofițer în armata română.

Prin sentința civilă nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7002 din 13 august 2003 și a obligat pârâta Casa de Pensii municipiului București, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, încadrarea în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, că reclamantul s-a născut în lagăr, după deportarea părinților, cu domiciliul forțat în regiunea Tomsc, în anul 1941 și că deportarea s-a datorat faptului că tatăl reclamantului, V.I., a fost ofițer în armata română, mama acestuia fiind de naționalitate română și locuind în România.

În raport cu probele administrate, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivând că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și că, s-a născut în anul 1942, după deportarea părinților săi. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român care, în perioada determinată de lege, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportată în lagăre din străinătate, cum este cazul și în speță.

Față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanță, împrejurarea că, reclamantul, fiind născut în lagăr, după deportarea părinților, datorată încadrării tatălui său, ca ofițer în armata română, beneficiază de prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000. În consecință, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.