ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7488/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 24

noiembrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 7979/6662 din 17

septembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a fugit din Basarabia, în vara anului 1941, după ce tatăl său fusese

deportat în Siberia, de către trupele de ocupație sovietice, ca urmare a

situației confuze creată pe acest teritoriu și a sentimentului de frică față de

represiunea sovietică, pe care îl trăia întreaga populație.

Prin sentința civilă nr. 79 din 21

ianuarie 2004, instanța de fond, Curtea de Apel București, a respins acțiunea,

ca neîntemeiată, reținând în considerente, că reclamantul nu a făcut dovada că

a fost nevoit să plece din Basarabia, în luna august 1944, din cauză că ar fi

fost persecutat pe motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, reclamantul, criticând-o în principal, că nu a ținut seama de

condițiile reale în care a trăit populația românească din Basarabia, în

perioada războiului, 1940 – 1944, ca urmare a persecuțiilor și deportărilor la

care a fost supusă de către autoritățile sovietice.

Recursul este fondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente:

În mod greșit, instanța de fond a

reținut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că a fost nevoit să plece din

Basarabia, în vara anului 1941, ca urmare a persecuțiilor etnice, atâta vreme,

cât acesta a probat în cauză, cu acte și martori, că tatăl său a fost deportat

în Siberia, iar fratele său, de teama represiunii, fugise deja în România.

În aceste condiții, este evident că

întreaga familie fiind persecutată din motive etnice, de către trupele

sovietice de ocupație, recurentul a fost obligat să plece de teama represiunii.

De altfel, represiunea sovietică l-a urmărit și ulterior, în România, când a fost

obligat să se ofere voluntar pentru prima linie a frontului, tocmai pentru a nu

fi arestat de trupele sovietice de ocupație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.P.

împotriva sentinței civile nr. 79 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința și în fond, admite

acțiunea introdusă de G.P.

Anulează hotărârea Casei de Pensii a

municipiului București, nr. 7979/6662 din 17 septembrie 2003.

Obligă pârâta, să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

iunie 1941, până la 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.