ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1150 din 28

aprilie 2004, reclamantul B.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11181/10338 din 10

martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1943 - 6 martie

1945.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1443 din 9 iunie 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București. A dispus anularea hotărârii nr. 11181/10338

din 10 martie 2004 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre privind

acordarea drepturilor reclamantului, pentru perioada noiembrie 1943 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 septembrie 2003, în calitate de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c).

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul a plecat cu familia sa, din localitatea Bălți (U.R.S.S.),

în luna noiembrie 1943, când situația era tensionată, refugiindu-se în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 309 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în

esență că, reclamantul nu poate pretinde că a fost persecutat etnic, din

noiembrie 1943, întrucât din punct de vedere istoric, în perioada 1 iulie 1941 -

1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României, reclamantul

neputând să facă dovada că ar fi suferit persecuții etnice.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat,

pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Așa cum se susține și în

motivarea recursului, la 1 iulie 1941, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României.

Practic, de la această dată, până în luna martie 1944, nu au mai existat

persecuții etnice în accepțiunea prevederilor legale, întrucât regimul

instaurat în România, în întregime sub administrație românească, exclude

eventualitatea unor persecuții din motive etnice, aplicate cetățenilor români.

Împrejurarea că potrivit

declarațiilor martorilor C.E. și M.A., reclamantul, împreună cu familia sa,

și-a schimbat domiciliul, în luna noiembrie 1943, din Basarabia, în România, la București nu se datorează persecuțiilor suferite din motive etnice, întrucât întreg teritoriu

era, cum s-a arătat mai sus, sub administrație românească.

În concluzie, se va admite

recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și pe fond, se va

respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1443 din

9 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.