ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1150 din 28 aprilie 2004, reclamantul B.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11181/10338 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1943 - 6 martie 1945. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1443 din 9 iunie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A dispus anularea hotărârii nr. 11181/10338 din 10 martie 2004 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor reclamantului, pentru perioada noiembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003, în calitate de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c). În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a plecat cu familia sa, din localitatea Bălți (U.R.S.S.), în luna noiembrie 1943, când situația era tensionată, refugiindu-se în România. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 309 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul nu poate pretinde că a fost persecutat etnic, din noiembrie 1943, întrucât din punct de vedere istoric, în perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României, reclamantul neputând să facă dovada că ar fi suferit persecuții etnice.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare. Așa cum se susține și în motivarea recursului, la 1 iulie 1941, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României. Practic, de la această dată, până în luna martie 1944, nu au mai existat persecuții etnice în accepțiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România, în întregime sub administrație românească, exclude eventualitatea unor persecuții din motive etnice, aplicate cetățenilor români. Împrejurarea că potrivit declarațiilor martorilor C.E.

și M.A., reclamantul, împreună cu familia sa, și-a schimbat domiciliul, în luna noiembrie 1943, din Basarabia, în România, la București nu se datorează persecuțiilor suferite din motive etnice, întrucât întreg teritoriu era, cum s-a arătat mai sus, sub administrație românească. În concluzie, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1443 din 9 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.