ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3044/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele: La data de 28 februarie 2003, F.M. a chemat în judecată pe C.G., C.G.C. pentru stabilirea unei treceri peste terenul pârâtului învecinat cu terenul său, identic cu p.t. nr. 44/367/1250 aflată în satul Totoesti, comuna Tupilați, județul Neamț care fiind o înfundătură, nu are ieșire la calea publică. Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 2983 din 4 septembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 232 din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei cu motivarea că acesta din urmă are, în sensul art. 616 C. civ., ieșire la calea publică.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezbaterea căruia a arătat, în esență, că instanțele de fond, respingând acțiunea, au ignorat că terenul său este o înfundătură și, ca atare, au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 616-619 C. civ. Recursul este nefondat. Conform art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere peste locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorarea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Rezultă că textul este incident numai înfundăturile, adică locurile fără ieșire la calea publică.

Or, în speță, așa după cum constată procesul verbal de cercetare la fața locului, încheiat în baza art. 216 C. proc. civ., reclamantul are ieșire la calea publică. Respectiv, pe o fâșie ce străbate terenurile unor proprietari care au consimțit trecerea, atât pentru reclamant și cât pentru ceilalți proprietari de locuri înfundate. Cum pretenția reclamantului vizează o ieșire comodă, dar păgubitoare (implică demolări de construcții și defrișări), cu temei instanțele de fond, apreciind că cerințele art. 616 C. civ. nu sunt întrunite, au respins acțiunea. Așa fiind, se impune respingerea recursului, cu obligarea reclamantului de a restitui pârâtelor cheltuielile de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei civile nr. 232 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul către intimații C.G. și C.G.C. la plata a 1.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.